Camera Deputaților a adoptat, miercuri, în calitate de for decizional, un proiect de lege care introduce o serie de noutăți în Legea privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Proiectul de lege a fost adoptat prin votul ALDE, inițiatorul proiectului, PSD, UDMR. PNL, PMP, USR și Pro România au votat împotriva proiectului de lege.


Se consideră întotdeauna că există impreviziune (se aprobă automat darea în plată):
    în cazul în care cursul de schimb al monedei creditului a depăşit cu cel puțin 20% nivelul cursului din data contractării creditului
    în cazul în care gradul de îndatorare al debitorului a depăşit cu cel puţin 20% nivelul maxim al gradului de îndatorare stabilit de BNR
    în cazul în care debitorul a fost executat silit prin vânzarea imobilului cu destinația de locuință

Alte prevederi:

    Revine creditorului obligația de a dovedi în fața instanțelor de judecată faptul că debitorul care a făcut o notificare de dare în plată nu îndeplineşte condițiile de admisibilitate, inclusiv condiția privind impreviziunea
    Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului
    Pe perioada notificării, precum şi pe perioada soluționării cererilor prevăzute la art.7 şi 8 din prezenta lege, este interzisă înscrierea în Biroul de credit sau în alte baze de date negative cu privire la debitorii riscanți sau rău‐platnici, a debitorului care a efectuat notificarea prevăzută la art.5 alin.(1), indiferent dacă înscrierea ar fi efectuată din inițiativa creditorului sau a unei autorități centrale sau locale. Dispozițiile
    Pe perioada cât notificarea de dare în plată a fost efectivă, atât ratele cât și dobânzile și penalităţile, vor putea fi pretinse de la debitor doar dacă creditorul probează că acesta a fost de rea credinţă.
    Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.
    În cazul debitorului împotriva căruia s‐a derulat şi finalizat o procedură de executare silită, prin vânzarea imobilului cu destinație de locuință şi împotriva căruia se continuă executarea, se instituie o prezumție absolută și irefragabilă de impreviziune.

Vicepreședintele ALDE Andrei Gerea a transmis un mesaj special la aniversarea a 50 de ani de Salvamont. Deputatul de Argeș a arătat că știe care sunt neajunsurile celor care lucrează în acest domeniu și cu atât mai mult le apreciază dragostea și dedicarea pentru această meserie și pasiune. El le-a promis salvamontiștilor, din postura de chestor al Camerei Deputaților, că va susține votarea proiectului de lege prin care mașinile Salvamont să poată fi dotate cu girofar. În prezent, Salvamont România este singura instituția de acest gen din Europa care nu are dreptul la girofar. Andrei Gerea a dat ca exemplu pentru necesitatea modificării legislative chiar accidentul teribil de acum doi ani din apropierea Câmpulungului, când mai mulți soldați au murit și când salvatorii montani au ajuns cu întârziere, chiar riscând să facă accident pe drum, din cauza șoferilor care nu le acordau atenție și prioritate.

Astăzi, salvamontiștii români aniversează 50 de ani de când activitatea lor a fost legiferată. Le port un respect deosebit celor de la Salvamont, mai ales că în această misiune a salvării oamenilor din munți sunt încă destul de mulți voluntari care, împreună cu colegii lor, de multe ori, pentru a salva viețile turiștilor, ajung să își pună propriile vieți în pericol.
Știu că încă mai au nevoi neacoperite, precum insuficienta dotare sau salarizare care nu se ridică la nivelul efortului și riscului la care se expun. Cu toate acestea, în ultimii ani s-au făcut investiții în dotări, iar corpul salvamontiștilor români este unul de elită. Știu că, pornind din Argeș, a apărut și prima școală de câini salvatori, esențiali mai ales în perioadele de avalanșe.
Știu, și tragicul accident cu militari din Argeș de acum doi ani a arătat foarte clar necesitatea, că este nevoie ca și mașinile Salvamontului să fie dotate cu girofar pentru a putea ajunge mai repede și în siguranță acolo unde apar urgențe.
Proiectul de lege s-a reîntors în comisii, însă voi continua să fac toate eforturile pentru a-mi convinge colegii din toate partidele să voteze acest drept, mai ales că România a rămas singura țară din UE unde mașinile Salvamont nu sunt dotate cu girofar.
Știu că acești oameni care iubesc muntele indiferent de anotimp și care au grijă ca turiștii să se întoarcă de pe munte în siguranță, sunt oameni aparte. Iar pentru asta, merită respectul nostru, al tuturor.
La mulți ani, Salvamont!,
a fost mesajul lui Andrei Gerea.

Președintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, reacționează dur după ce președintele României a semnat un pact cu partidele politice pentru continuarea parcursului european al României chiar de ziua acestuia. El l-a caracterizat pe Iohannis drept un leneș solemn care nu a făcut nimic pentru parcursul european al României. Mai mult, președintele Senatului a afirmat că nu a avut niciodată nici el și nici ALDE o poziție anti-europeană, amintind că, în timp ce Iohannis era ajutat din postura de primar al Sibiului de banii guvernului Tăriceanu, el negocia aderarea României la UE. Finalul este unul spectaculos, Tăriceanu menționând că, nu acceptă să ia lecții de europenism de la unul care stă mai mult prin munți ori prin străinătate decât la locul de muncă. Și care a fost și el prezent la ceremonia de aderare a României la UE din postura de invitat al guvernului altei țări. Care țară, lesne de intuit.
'Ieri, de ziua sa, dl Klaus Werner Iohannis și-a făcut un cadou "instituțional": și-a convocat susținătorii devotați pentru semnarea unui pact ilegitim și imoral – din motive pe care le-am expus deja miercuri – menit să alimenteze, la nivelul publicului, impresia că domnia sa lucrează.
În fapt, România are la Cotroceni un trântor solemn, un politician - creație de laborator care nu a pus nicio piatră la eșafodajul european, a fost plantat de alții în capul mesei, dar încearcă să-și aroge acum meritele altora.
Căci nu! Dl.Iohannis nu a făcut nimic pentru integrare! Alții au făcut-o. Guvernele din perioada președintelui Emil Constantinescu, guvernul Năstase, guvernul pe care eu l-am condus, pe ele a apăsat răspunderea integrării României în NATO și UE. Pe atunci, dl. Iohannis era un primar din Sibiu care nu făcea decât să profite de generozitatea guvernului pe care l-am condus și să-și croiască drum electoral pe banii alocați de noi Sibiului, capitală culturală europeană.
Azi, fostul primar se crede vreun Churchill ori Nelson Mandela al României; crede că parcursul european al țării stă strict în augusta sa persoană și împrăștie, între două navete la Bruxelles și un palton trântit nervos pe capota mașinii, minciuni toxice despre "cei care vor să scoată țara din UE".
Niciun partid nu a avut vreodată această temă, la noi, în campanie ori în afara ei. Niciun politician cât de cât relevant nu a pus la îndoială orientarea pro-europeană a țării.
Faptele există doar în imaginația prezidențială.
Ca unul care mi-am pus semnătura pe documentul de aderare a României la UE, nu am de gând să accept lecții de europenism de la unul care stă mai mult prin munți ori prin străinătate decât la locul de muncă. Și care a fost și el prezent la ceremonia de aderare sus pomenită. E drept, ca invitat al guvernului altei țări'', a scris Călin Popescu-Tăriceanu, pe pagina sa de Facebook.

Șapte episcopi greco-catolici martiri, reprezentanţi ai Bisericii Române Unite - Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu - vor fi beatificaţi în cadrul unei ceremonii ce va avea loc pe 2 iunie, pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, oficiată de Sanctitatea Sa Papa Francisc. Poate că cel mai cunoscut este Iuliu Hossu, asta și pentru că a supraviețuit calvarului și a putut povesti despre ceea ce a trăit el și ceilalți episcopi.  Episcopii care vor fi beatificați de Papa Francisc au trecut, prin peregrinările lagărelor de exterminare stabilite de securiștii comuniști, inclusiv prin Argeș. Asta, pentru că securiștii au profitat de faptul că Argeșul are orașe aproape de granița cu Transilvania și este situat și foarte aproape de capitală. O haltă pentru fiecare dintre ei a fost vila patriarhului ortodox din comuna Dragoslavele, Argeș, stabilită de securiști drept lagăr. Unii au ajuns și pe la Închisoarea Pitești, alții chiar la Curtea de Argeș.

Valeriu Traian Frenţiu: I-au ținut doliu Maniu, Brătianu și Mihalache
Valeriu Traian Frenţiu, născut la Reșița, a reprezentant Biserica Română Unită în faţa autorităţilor şi a condus astfel rezistenţa acesteia în faţa asaltului întreprins împotriva ei de guvernul comunist.

A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, odată cu ceilalţi episcopi greco-catolici. Alături de aceştia, a fost dus mai întâi în lagărul organizat de Securitate în vila patriarhului ortodox din comuna Dragoslavele, apoi în lagărul organizat la mănăstirea ortodoxă de la Căldăruşani. În 1950 a fost transferat în închisoarea cu regim de exterminare de la Sighet. Deşi s-a îmbolnăvit grav din pricina condiţiilor de viaţă de acolo, n-a primit niciun fel de îngrijire medicală şi a murit, pe 11 iulie 1952, în celula 44, înconjurat de fraţii săi întru episcopat. A fost înmormântat în Cimitirul oraşului de pe strada Rodnei din Sighet, mormântul său fiind necunoscut.
În 1950 a ajuns în Închisoarea Sighet, unde a murit în data de 11 iulie 1952. Asemenea celorlalți deținuți morți la Sighet, a fost înhumat într-o noapte, fără sicriu, într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor. Mormântul i-a fost nivelat pentru a nu se mai cunoaște locul înhumării. În anul 2008 un procuror de la Tribunalul Militar Cluj a identificat groapa comună și a găsit osemintele sale.
Nu a fost judecat și nu a avut condamnare. Conform memoriilor cardinalului Iuliu Hossu, care a supraviețuit detenției de la Sighet, vestea morții lui Valeriu Traian Frențiu s-a răspândit a doua zi în întreaga închisoare, iar fruntașii politici din toate partidele, în frunte cu Iuliu Maniu, urmat de Ion Mihalache, Gheorghe Brătianu, ceilalți fruntași ai partidelor liberal, averescan, socialist, toți care sufereau în temnița Sighetului „au luat parte din tot sufletul, cum mi-au comunicat pe rând, prin purtătorii lor de cuvânt, șoptit la ușa celulei, au luat parte vie la doliul nostru și sufletește au făcut funeralii naționale în sufletul lor.




Suciu, episcopul fost fotbalist, intelectual rasat
Ioan Suciu s-a născut în familia preotului unit Vasile Suciu și a Mariei Suciu, născută Coltor. A fost al patrulea, în ordine cronologică, dintre cei 9 copii, 5 băieți și 4 fete, ai familiei părintelui Vasile Suciu. Unul din frații săi a fost academicianul Gheorghe Claudiu Suciu (1905-1990), cu merite în domeniul petrochimiei. În tinerețe, episcopul Suciu era unul dintre cei mai bun fotbaliști de la Blaj. În liceu a fost prieten și coleg de clasă cu Tit Liviu Chinezu, devenit și el episcop, decedat de asemenea în închisorile comuniste. Prietenia lor a durat până la sfârșitul vieții.
La 6 mai 1940 a fost numit episcop, iar la 20 iulie 1940, în ziua de Sfântul Ilie, a fost hirotonit episcop titular de Moglena (Slatina, Bulgaria) și auxiliar al episcopului Valeriu Traian Frențiu de la Oradea, episcopi consacratori fiind Iuliu Hossu de la Cluj, Valeriu Traian Frențiu al Oradiei Mari și Ioan Bălan al Lugojului, în Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea. Din 29 august 1941 a fost auxiliar tot de Oradea, dar acum al episcopului Iuliu Hossu, numit Administrator Apostolic. Episcopul Valeriu Traian Frențiu a revenit la Oradea doar în 1947. Episcopul Ioan Suciu s-a afirmat ca unul dintre cei mari oratori ai Bisericii și prieten de suflet al tinerilor. De aceea, a fost cunoscut ca episcopul tineretului.
După ce a fost arestat, a fost încarcerat la Ministerului de Interne, Văcărești etc., până la punctul final, temnița din Sighet. După arestare episcopul Ioan Suciu a fost dus la Securitatea de la Sibiu. După două zile, a fost dus la Ministerul de Interne de la București, unde a fost depus într-o celulă, în care se mai aflau episcopii Vasile Aftenie, Iuliu Hossu, și Alexandru Rusu. De la București a fost transportat la reședința patriarhală de vară de la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldărușani, transformată în lagăr. De la Jilava a fost transferat la penitenciarul la Sighetu-Marmației, unde a fost internat. Acolo au fost duși și ceilalți episcopi din lagărul de la Mănăstirea Căldărușani. La Sighet au fost adunați demnitarii vechii Românii (câteva mii), „de unde nu au mai ieșit decât pentru a ajunge în groapa comună a închisorii”. Acolo, în închisoarea de la Sighet, episcopul Ioan Suciu a rămas între 28 octombrie 1949 și 27 iunie 1953.

Vasile Aftenie: Bucureștenii făceau pelerinaj pe ascuns la mormântul său
Vasile Aftenie s-a născut la 14 iulie 1899, la Lodroman, judeţul Alba. În 1940, a fost numit episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş şi i s-a încredinţat funcţia de vicar general pentru Bucureşti şi Vechiul Regat.
A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, împreună cu întregul Episcopat greco-catolic. Și el a fost dus tot la vila patriarhului ortodox din comuna Dragoslavele. Aflându-se în lagărul de la Căldăruşani, la 25.05.1949 a fost despărţit de ceilalţi episcopi şi a fost încarcerat la Bucureşti, în subsolul Ministerului de Interne. Securitatea a încercat să-i monteze un proces politic, pentru a ascunde adevărata motivaţie a arestării, cea religioasă. În urma violenţelor fizice şi psihice suferite în timpul celor 10 luni de anchetă, pe 25 martie1950, a suferit un accident cerebral (o hemipareză). Trimis la „spitalul” închisorii Văcăreşti, a murit după 45 de zile, pe 10 mai 1950. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic, sub supravegherea Securităţii. Timp de mai mulți ani, inclusiv în anii comunismului, credincioșii luau țărână de pe mormântul său, considerându-l cu puteri divine. Osemintele sale au fost deshumate pe 12 mai 2010, fiind momentan depuse în Biserica „Bunavestire” (Acvila) din Bucureşti.

Alexandru Rusu: domiciliul obligatoriu la Curtea de Argeș, închis la Pușcăria Pitești
Alexandru Rusu s-a născut pe 22 noiembrie 1884, la Şăulia de Câmpie (azi în jud. Mureş), într-o familie cu 12 copii.
În 1923, a fost numit canonic al Capitlului mitropolitan. Între 1925 şi 1930, a fost rectorul Academiei Teologice din Blaj. În 1946, a fost ales de Sinodul electoral din Blaj ca prim candidat pentru funcţia de mitropolit. Papa Pius al XII-lea şi-a dat acordul pentru numire, dar regimul comunist s-a opus, în intenţia evidentă de a dezorganiza Biserica Română Unită.
A fost arestat în dimineaţa zilei de 29 octombrie 1948. Între 1950 şi 1954 a fost încarcerat la închisoarea din Sighet, împreună cu ceilalţi episcopi greco-catolici. După 4 ianuarie 1955, a fost plasat în domiciliu obligatoriu la mănăstirea Curtea de Argeş, apoi la mănăstirea Ciorogârla, iar pe 13 august 1956 a fost transferat la mănăstirea Cocoş. A fost arestat din nou pe 30 decembrie 1956. După un proces stalinist la Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Militare Cluj, a fost condamnat la închisoare pe viaţă, sub acuzaţia de înaltă trădare. Timp de şase ani şi jumătate, Rusu a trecut prin închisori cu regim foarte dur (Gherla, Piteşti, Dej). În urma condiţiilor de acolo (lipsă de apă, de aer, miros, alimentaţie precară, pedepse, frig, lipsă totală de igienă), a murit de septicemie pe 9 mai 1963, la Gherla. A fost înmormântat în cimitirul închisorii, iar mormântul său nu a putut fi identificat până astăzi.



Tit Liviu Chinezu: În loc să fie tratat, băgat de torționarii comuniști să înghețe într-o celulă

Tit Liviu Chinezu s-a născut în anul 1904, în comuna Huduc (azi Maiorești), Comitatul Alba de Jos, azi în județul Mureș, unde tatăl său era preot greco-catolic. Încă de când era copil a avut un trai greu, întrucât trebuia să facă zilnic, pe jos, pe ger sau căldură, pe ploaie sau viscol, drumul până la școala primară în satul vecin.

În 28 octombrie 1948 Tit Liviu Chinezu a fost arestat și dus la Mănăstirea Neamț, împreună cu alți 25 de preoți greco-catolici, și apoi la Căldărușani, unde, ulterior, au fost aduși și episcopii greco-catolici, ținuți până atunci la Dragoslavele, Mușcel, la vila, patriarhului Justinian Marina. În timp ce mai era la Căldărușani, la data de 3 decembrie 1949, la propunerea lui Ioan Ploscaru, părintele Tit Liviu Chinezu a fost consacrat episcop de către ceilalți episcopi veterani (tot acolo a fost consacrat și Ioan Cherteș, în noaptea de Crăciun, 24/25 decembrie 1949). Cu toate precauțiunile luate pentru a nu se divulga acest secret, securitatea a aflat ce se întâmplase, și cu ocazia unei vizite, pe care un delegat al Ministerului Afacerilor Interne o făcea la Sighet, a spus tuturor: "Știați că aceștia doi, îi arăta pe Chinezu și Cherteș, sunt episcopi?". Toți au rămas uimiți de această revelație.

Tot la Închisoarea Sighet un căpitan de securitate a repetat propunerea episcopului vicar patriarhal Teoctist Arăpașu, de a trece la Biserica Ortodoxă Română. La categoricul refuz al tuturor, căpitanul de securitate a plecat furios. Însă Vasile Ciolpan, directorul închisorii, s-a reîntors nervos în celulă, și părintele Chinezu a fost sancționat cu izolare timp de două săptămâni.

În primii ani, la Sighet, a luat și el parte la corvezile din închisoare, până când șubrezia totală a sănătății nu i-a mai permis să părăsească celula. „Din cauza sensibilității sale deosebite, spune părintele Alexandru Rațiu, episcopul Chinezu a suferit foarte mult în închisoare, dar nu s-a plâns niciodată, dimpotrivă, a încercat pe cât putea să întărească speranțele celor care sufereau în jurul său. Exemplul său va rămâne viu pentru noi cei care am trăit alături de el”. În 1955., Episcopul Chinezu s-a îmbolnăvit grav. Într-o noapte a început să scuipe sânge, dar n-a avut parte de nici o asistență medicală. Chemat sanitarul închisorii, acesta a decis să-l izoleze în infirmierie, ceea ce era o mare minciună, căci, în realitate, infirmierie nu exista. Cu toate că i-a implorat să nu-i lase să-l ia de lângă ceilalți, aceștia nu aveau niciun fel de autoritate. Comandantul închisorii, Vasile Ciolpan, a ordonat ca fereastra celului sale să fie deschisă, pe un ger groaznic, Episcopul Chinezu aproape că a înghețat. Îl închiseseră, singur, într-o celulă mare, celula 62, de pe aripa din dreapta a T-ului (închisoarea de la Sighet avea forma unui „T”) unde, nu după mult timp, a și murit, bolnav și înghețat.
Noaptea a fost cărat cu căruța și îngropat în Cimitirul Săracilor, un cimitir fără cruci și fără morminte, părăsit, de pe malul Izei, unde au fost înmormântați toți cei care au murit la Sighet. A fost al patrulea episcop martir al Bisericii Române Unite, după Vasile Aftenie, Valeriu Traian Frențiu și Ioan Suciu.


Ioan Bălan: Nu și-a trădat credința
Ioan Bălan (n. 11 februarie 1880, Teiuș, comitatul Alba de Jos - d. 4 august 1959, la Ciorogârla, lângă București) a fost episcop greco-catolic de Lugoj.
În 29 octombrie 1948, în contextul interzicerii Bisericii Române Unite cu Roma, a fost arestat de autoritățile comuniste. În ciuda vârstei înaintate, a fost dus la vila patriarhală de la Dragoslavele, apoi la mănăstirea ortodoxă Căldărușani, iar din 1950, după refuzurile consecvente de a accepta trecerea la Biserica Ortodoxă Română, a fost închis la penitenciarul din Sighet. Acolo a fost supus unor munci istovitoare. În 1955 a fost internat cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Curtea de Argeș, ulterior a fost transferat la mănăstirea Ciorogârla, unde s-a stins din viață în anul 1959.
 

Iuliu Hossu: Credința noastră este viața noastră. A citit proclamația de Unire a Transilvaniei cu Regatul României
Iuliu Hossu (n. 30 ianuarie 1885, Milaș, comitatul Cluj - d. 28 mai 1970, București) a fost episcop al Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla, deținut politic, cardinal, senator de drept în Parlamentul României, membru de onoare (din 1945) al Academiei Române.

Iuliu Hossu a fost cel care a citit la 1 decembrie 1918 din însărcinarea Marelui Sfat Național Român, mulțimilor adunate la Marea Adunare Naționale de la Alba Iulia, proclamația de unire a Transilvaniei cu Regatul României. Ulterior acesta s-a îmbrățișat cu episcopul ortodox Miron Cristea (viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române). Episcopii Iuliu Hossu și Miron Cristea, alături de alți doi fruntași ardeleni, Alexandru Vaida-Voievod și Vasile Goldiș, au dus la București Declarația de Unire de la Alba Iulia. Declarația a fost înmânată regelui Ferdinand I al Românilor.

Episcopul Hossu s-a opus trecerii forțate a credincioșilor greco-catolici la Biserica Ortodoxă Română. La 1 octombrie 1948 a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanților la Adunarea de la Cluj, a celor 36 de preoți greco-catolici care urmau să hotărască ruperea credincioșilor greco-catolici români de Biserica Romei. La 29 octombrie 1948 a fost arestat în București, la ora unu noaptea, și dus la sediul Ministerului de Interne.

În data de 31 octombrie 1948 a fost mutat împreună cu ceilalți episcopi greco-catolici la vila patriarhală de la Dragoslavele, unde au fost ținut închiși, sub pază, în foame și frig. În data de 14 noiembrie au fost vizitați de patriarhul Iustinian Marina personal, care le-a pregătit o masă. În cadrul discuțiilor patriarhul le-a propus renunțarea la credința catolică și la legătura cu Roma. În data de 2 decembrie 1948 au fost din nou vizitați de patriarh, de această dată împreună cu episcopul vicar Teoctist Arăpașu, care le-a adus monitorul oficial în care a fost publicat decretul de desființare a Bisericii Române Unite.

Refuzând trecerea la ortodoxie, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Mănăstirea Căldărușani, iar în 1950, la penitenciarul din Sighet. În anul 1955 a fost dus la Curtea de Argeș, iar în anul 1956, la Mănăstirea Ciorogârla.

În urma liturghiei greco-catolice celebrate în fața Bisericii Piariștilor din Cluj în 12 august 1956, cei trei episcopi uniți au fost dispersați de la Ciorogârla. Episcopul Iuliu Hossu a ajuns din nou la Căldărușani, unde a stat cu domiciliu obligatoriu până la sfârșitul vieții.  La 28 aprilie 1969 a fost creat cardinal in pectore de către papa Paul al VI-lea deoarece, din cauza regimului comunist din acea vreme, o astfel de titulatură, făcută publică, i-ar fi adus și mai multe neajunsuri. La 5 martie 1973, după decesul lui Hossu, papa a dezvăluit faptul că episcopul Hossu fusese numit cardinal în anul 1969.
 

Vizita Papei Francisc este un moment spectaculos și profund, plin de însemnătate. Chiar dacă nu este un punct din vizita Suveranului Pontif, județul Argeș s-a făcut remarcat în mai multe ocazii. Deja se știe că Suveranul Pontif are la dispoziție un papamobil Duster fabricat la Mioveni, dar preparat din sursele noastre la Romturingia, o companie deja celebră în țară pentru modificările aduse mașinilor de serie, modificări făcute inclusiv la modele folosite de anumite instituții cu nivel ridicat de dotări și securitate. Chiar dacă nu a fost folosit în prima zi a vizitei sale, este de așteptat ca Suveranul Pontif să meargă cu el în zilele următoare.
Interesant este că, după ce a fost întâmpinat pe Aeroportul Otopeni, Papa Francisc a fost preluat de un Logan de culoare albastră și dus către Palatul Prezidențial Cotroceni. Ca un amănunt interesant, președintele Klaus Iohannis și soția sa, Carmen au fost preluați de un Mercedes.

Gerea și Constantinescu, la ceremonia de la Catedrala Națională

La ceremonia de la Catedrala Națională, acolo unde Suveranul Pontif și Patriarhul Daniel au vorbit despre unitatea creștinilor și au rostit Tatăl Nostru în limbile latină și română, au asistat mai multe oficialități. Printre ele s=au numărat și chestorul Camerei Deputaților, deputatul de Argeș Andrei Gerea, dar și fostul președinte Emil Constantinescu, originar din Argeș. Am avut deosebita onoare să asist, cu emoție, la discursurile și la rugăciunea rostită de Sanctitatea Sa Papa Francisc și Patriarhul Daniel, în Catedrala Națională.
Suntem martorii, în cursul acestor zile, la un moment istoric, consumat la 20 de ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea. Și, poate, mult mai puternic acum, pentru că au fost făcute gesturi care sunt menite să îi aducă laolaltă pe toți creștinii, ortodocși și catolici.
Nu știu dacă sunt prea multe de comentat.
Aș vrea doar să subliniez un comentariu pe care Sanctitatea Sa l-a făcut înainte de a rosti "Tatăl Nostru", un comentariu care, alături de îndemnurile la împăcare, la comuniune și la construcție mi s-a părut foarte puternic și profund: "Evoluţia lumii e dictată de logica banului, a intereselor şi a puterii. Cufundaţi în consumerismul din ce în ce mai sălbatic care ne amăgeşte cu strălucirea sa scânteietoare, dar efemeră, ajută-ne, Tată, să credem în ceea ce ne rugăm: să renunţăm la avantajele comode ale puterii, la ispitirile înşelătoare ale mondenităţii, la aroganţa goală a autosuficienţei, la ipocrizia preocupării pentru aparenţe", a scris, ulterior, Andrei Gerea pe pagina sa de Facebook.



Argeșul mai are o legătură deosebită cu vizita Papei Francisc. Din păcate, una deloc ericită, pentru că mai mulți episcopi greco-catolici, inclusiv cei care vor fi beatificați pe 2 iunie, au fost închiși în lagărul organizat de Securitate în vila patriarhului ortodox din comuna Dragoslavele, Argeș, de aici urmând să fie mutați către alte închisori comuniste. Unii dintrei ei au mai fost închiși și la Curtea de Argeș și la Închisoarea Pitești.
Citește mai multe despre Argeșul, județul unde securitatea i-a închis pe episcopii beatificați de Papa Francisc AICI