Marturii din iadul alb de la Vrancea (galerie foto)

Săptămâna trecută, trei transporturi cu ajutoare au plecat din Argeş către judeţele Buzău şi Vrancea. Două dintre ele au ajuns la Buzău, la un centru de colectare. Cel de-al treilea, a ajuns în iadul alb de la Vrancea.
Tirurile au fost pline cu alimente strânse de CJ Argeş, Crucea Roşie, Primăria Mioveni, sindicatul Dacia (care a donat 10 tone de lapte praf), persoane fizice şi agenţi privaţi.
Luni, un alt transport cu 6 tone de alimente şi apă a plecat din Câmpulung spre Giurgiu, în localităţile Mihai Bravu şi Singureni.
În tirul care a plecat la Vrancea, a fost şi şeful Salvamont Argeş, Ion Sănduloiu. Peripeţiile nu au lipsit pe drum. Transportul umanitar a trecut prin oraşe unde străzile erau un fel de pârtii de schi, aproape goale. "Din când în când mai trecea câte o maşină. Trebuia să ai mare curaj ca să ieşi cu maşină prin zona aceea", ne-a povestit Sănduloiu.
Pentru unii dintre semenii noştri, bătălia cu zăpada nu a fost singura aproape pierdută. Unii au pierdut definitiv bătălia cu viaţa. Pe drum, un cortegiu funerar îşi croia cu greu înaintarea spre cimitr.
Aproape de primăria Vîrteşcoiu, din Vrancea, tirul s-a împotmolit în zăpada. Cei care urmau să ajungă cu ajutoare pentru sinistraţi erau cât pe ce să devină ei sinistraţi. Au avut noroc că au găsit ajutor. O volă a împins tirul, o alta îl trăgea şi, în cele din urmă, utilajul s-a pus în mişcare.
Nu erau leneşi, oamenii de acolo se luptau cu zăpezile!
La primăria de la Vîrteşcoiu, alimentele erau aşteptate ca pe un dar de mare preţ. Îngropaţi în zăpadă de săptămâni, pentru oamenii de acolo, ajutoarele oferite de argeşeni au fost mană cerească. Şi, ghiciţi ce: nu erau nici beţi nici leneşi prin zonă, după cum avea să remarce şi şeful Salvamontului: "Sunt om al muntelui, ca să zic aşa, dar ce am găsit în Vrancea...Nu am văzut în viaţa mea aşa ceva. Troiene de 4-5 metri! Am văzut pe munte, dar în zone locuite nu! Dar ca să vedeţi ce înseamnă vorbe aruncate în vânt! Păi cum să spună reprezentanţi ai statului că oamenii ăia sunt leneşi? Au făcut, săracii, tunel prin nămeţi de trei, patru metri! Dar vedeţi, aşa sunt ăştia cu politica! Aruncă o vorbă şi după aceea...Păi cum să dai la lopată când ninge abundent şi bate viscolul? Eu ştiu situaţia de la Cota 2000. Degeaba dai la lopată, că în acelaşi timp, în spatele tău se strânge mormanul de zăpadă. Sunt oameni amărâţi, loviţi de zăpadă crunt. Şi acum se chinuiau să scoată la lumină casele. Este greu, este impresionant. Sincer, mă bucur că argeşenii au reuşit să strângă ceva ajutoare, pentru că cei de acolo aveau mare nevoie de ele", ne-a descris situaţia de acolo Ion Sănduloiu.