Una din cele mai bune gimnaste din lume, Nadia Comăneci, "Zeiţa de la Montreal", împlineşte astăzi vârsta de 50 de ani.Ajunsă la vârsta de 50 de ani, Nadia Comăneci, este incontestabil cea mai celebră româncă din toate timpurile şi poate spune că nu ii lipseşte nimic: este cunoscută în toată lumea, are o familie frumoasă şi este un model pentru sportivii din întreaga lume.
Toată lumea ştie povestea Nadiei şi cum a ajuns cea mai iubită sportivă a României. 10-le de la Montreal, primul din istoria gimnasticii, a făcut-o celebră peste noapte, în întreaga lume. În ciuda sacrificiilor făcute, Nadia nu regretă niciun moment drumul ales în viaţă.
"Probabil că ar fi fost o viaţă plictisitoare, dar mă bucur că am făcut gimnastică, pentru că mi-a oferit foarte multe satisfacţii", spune Nadia într-un intreviu pentru Pro Sport.
Nadia s-a născut la Oneşti, iar parinţii ei i-au dat numele după "Nadejda"("Speranţa"), eroina unui film.
Ea a concurat pentru prima dată în România, la nivel naţional, ca membră a echipei oraşului său. A fost antrenată apoi de Bela şi Marta Karolyi, iar la vârsta de 13 ani, a câstigat trei medalii de aur şi una de argint la Campionatele Europene din 1975, din Norvegia. În acel an, Nadia a fost numită "Atleta Anului în România" de agenţia de ştiri Associated Press.
Anul 1976 a fost anul care a consacrat-o pe gimnastă. Ea a participat la Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal, şi nu numai că a devenit prima gimnastă din lume care a obţinut scorul perfect (de 7 ori nota 10), dar a şi câştigat trei medalii de aur (la individual compus, bârne şi paralele), o medalie de argint şi una de bronz. Acasă, ea a primit distincţia de "Erou al Muncii Socialiste", fiind astfel cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.
În 1977, ea şi-a apărat titlul European, dar echipa României a ieşit din competiţie la finale. În 1978, la Campionatele Mondiale, a ieşit de locul 4.
În 1979, la Campionatele Mondiale, ea a caştigat al treilea titlu suprem, câştigând titlul la bârnă cu 9.95, în ciuda problemelor de sănătate pe care le avea.
În 1980, ea a participat la Jocurile Olimpice de la Moscova, unde şi-a păstrat titlul la bârnă si a câştigat o nouă medalie de aur şi una de argint.
Ea s-a retras după aceste Jocuri. În 1984 şi 1989 ea a fost membră a Federaţiei Române de Gimnastică. În 1989 ea a trecut illegal graniţa româno-maghiară, şi a cerut azil politic guvernului Statelor Unite.
Vestea că Nadia a fugit din România comunistă a făcut să curgă multă cerneală în agenţiile de presă din întreaga lume. Faptul că cel mai răsfăţat copil al dictaturii, preferata mulţimilor, Zeiţa de la Montreal, era nevoită să treacă graniţa clandestin reprezenta cea mai usturătoare palmă primită de regimul comunist. În sfârşit, există dovada că, dincolo de detaşarea aparentă de Moscova, dincolo de protestele de faţadă împotriva invadării Cehoslovaciei, în România infernul se dezlănţuise. Dictatura stătea pe un butoi cu pulbere.
În ţară, nimeni nu scotea un cuvânt. Vreme de 15 ani, Nadia fusese ambasador plenipotenţiar al României în lume.
În 1996, Nadia s-a căsătorit cu logodnicul ei, gimnastul american Bart Conner. Ea şi soţul său sunt proprietarii Academiei de Gimnastică Bart Conner, Perfect 10 Company, ai câtorva magazine de echipamente sportive, şi editorii Magazinului de Gimnastică Internaţională.
În 1999, ea a devenit primul sportiv invitat să vorbească la Naţiunile Unite, pentru a lansa Anul 2000, Anul Internaţional al Voluntariatului.
Nadia şi-a lansat prima carte în 2003, "Scrisori către o tânără gimnastă".
În 2007, a fost distinsă de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român cu titlul de "Cea mai bună sportivă a secolului XX", şi a primit de două ori Ordinul Olimpic din partea Comitetului Internaţional Olimpic.
