Șapte episcopi greco-catolici martiri, reprezentanţi ai Bisericii Române Unite - Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu - vor fi beatificaţi în cadrul unei ceremonii ce va avea loc pe 2 iunie, pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, oficiată de Sanctitatea Sa Papa Francisc. Poate că cel mai cunoscut este Iuliu Hossu, asta și pentru că a supraviețuit calvarului și a putut povesti despre ceea ce a trăit el și ceilalți episcopi.  Episcopii care vor fi beatificați de Papa Francisc au trecut, prin peregrinările lagărelor de exterminare stabilite de securiștii comuniști, inclusiv prin Argeș. Asta, pentru că securiștii au profitat de faptul că Argeșul are orașe aproape de granița cu Transilvania și este situat și foarte aproape de capitală. O haltă pentru fiecare dintre ei a fost vila patriarhului ortodox din comuna Dragoslavele, Argeș, stabilită de securiști drept lagăr. Unii au ajuns și pe la Închisoarea Pitești, alții chiar la Curtea de Argeș.

Valeriu Traian Frenţiu: I-au ținut doliu Maniu, Brătianu și Mihalache
Valeriu Traian Frenţiu, născut la Reșița, a reprezentant Biserica Română Unită în faţa autorităţilor şi a condus astfel rezistenţa acesteia în faţa asaltului întreprins împotriva ei de guvernul comunist.

A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, odată cu ceilalţi episcopi greco-catolici. Alături de aceştia, a fost dus mai întâi în lagărul organizat de Securitate în vila patriarhului ortodox din comuna Dragoslavele, apoi în lagărul organizat la mănăstirea ortodoxă de la Căldăruşani. În 1950 a fost transferat în închisoarea cu regim de exterminare de la Sighet. Deşi s-a îmbolnăvit grav din pricina condiţiilor de viaţă de acolo, n-a primit niciun fel de îngrijire medicală şi a murit, pe 11 iulie 1952, în celula 44, înconjurat de fraţii săi întru episcopat. A fost înmormântat în Cimitirul oraşului de pe strada Rodnei din Sighet, mormântul său fiind necunoscut.
În 1950 a ajuns în Închisoarea Sighet, unde a murit în data de 11 iulie 1952. Asemenea celorlalți deținuți morți la Sighet, a fost înhumat într-o noapte, fără sicriu, într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor. Mormântul i-a fost nivelat pentru a nu se mai cunoaște locul înhumării. În anul 2008 un procuror de la Tribunalul Militar Cluj a identificat groapa comună și a găsit osemintele sale.
Nu a fost judecat și nu a avut condamnare. Conform memoriilor cardinalului Iuliu Hossu, care a supraviețuit detenției de la Sighet, vestea morții lui Valeriu Traian Frențiu s-a răspândit a doua zi în întreaga închisoare, iar fruntașii politici din toate partidele, în frunte cu Iuliu Maniu, urmat de Ion Mihalache, Gheorghe Brătianu, ceilalți fruntași ai partidelor liberal, averescan, socialist, toți care sufereau în temnița Sighetului „au luat parte din tot sufletul, cum mi-au comunicat pe rând, prin purtătorii lor de cuvânt, șoptit la ușa celulei, au luat parte vie la doliul nostru și sufletește au făcut funeralii naționale în sufletul lor.




Suciu, episcopul fost fotbalist, intelectual rasat
Ioan Suciu s-a născut în familia preotului unit Vasile Suciu și a Mariei Suciu, născută Coltor. A fost al patrulea, în ordine cronologică, dintre cei 9 copii, 5 băieți și 4 fete, ai familiei părintelui Vasile Suciu. Unul din frații săi a fost academicianul Gheorghe Claudiu Suciu (1905-1990), cu merite în domeniul petrochimiei. În tinerețe, episcopul Suciu era unul dintre cei mai bun fotbaliști de la Blaj. În liceu a fost prieten și coleg de clasă cu Tit Liviu Chinezu, devenit și el episcop, decedat de asemenea în închisorile comuniste. Prietenia lor a durat până la sfârșitul vieții.
La 6 mai 1940 a fost numit episcop, iar la 20 iulie 1940, în ziua de Sfântul Ilie, a fost hirotonit episcop titular de Moglena (Slatina, Bulgaria) și auxiliar al episcopului Valeriu Traian Frențiu de la Oradea, episcopi consacratori fiind Iuliu Hossu de la Cluj, Valeriu Traian Frențiu al Oradiei Mari și Ioan Bălan al Lugojului, în Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea. Din 29 august 1941 a fost auxiliar tot de Oradea, dar acum al episcopului Iuliu Hossu, numit Administrator Apostolic. Episcopul Valeriu Traian Frențiu a revenit la Oradea doar în 1947. Episcopul Ioan Suciu s-a afirmat ca unul dintre cei mari oratori ai Bisericii și prieten de suflet al tinerilor. De aceea, a fost cunoscut ca episcopul tineretului.
După ce a fost arestat, a fost încarcerat la Ministerului de Interne, Văcărești etc., până la punctul final, temnița din Sighet. După arestare episcopul Ioan Suciu a fost dus la Securitatea de la Sibiu. După două zile, a fost dus la Ministerul de Interne de la București, unde a fost depus într-o celulă, în care se mai aflau episcopii Vasile Aftenie, Iuliu Hossu, și Alexandru Rusu. De la București a fost transportat la reședința patriarhală de vară de la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldărușani, transformată în lagăr. De la Jilava a fost transferat la penitenciarul la Sighetu-Marmației, unde a fost internat. Acolo au fost duși și ceilalți episcopi din lagărul de la Mănăstirea Căldărușani. La Sighet au fost adunați demnitarii vechii Românii (câteva mii), „de unde nu au mai ieșit decât pentru a ajunge în groapa comună a închisorii”. Acolo, în închisoarea de la Sighet, episcopul Ioan Suciu a rămas între 28 octombrie 1949 și 27 iunie 1953.

Vasile Aftenie: Bucureștenii făceau pelerinaj pe ascuns la mormântul său
Vasile Aftenie s-a născut la 14 iulie 1899, la Lodroman, judeţul Alba. În 1940, a fost numit episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş şi i s-a încredinţat funcţia de vicar general pentru Bucureşti şi Vechiul Regat.
A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, împreună cu întregul Episcopat greco-catolic. Și el a fost dus tot la vila patriarhului ortodox din comuna Dragoslavele. Aflându-se în lagărul de la Căldăruşani, la 25.05.1949 a fost despărţit de ceilalţi episcopi şi a fost încarcerat la Bucureşti, în subsolul Ministerului de Interne. Securitatea a încercat să-i monteze un proces politic, pentru a ascunde adevărata motivaţie a arestării, cea religioasă. În urma violenţelor fizice şi psihice suferite în timpul celor 10 luni de anchetă, pe 25 martie1950, a suferit un accident cerebral (o hemipareză). Trimis la „spitalul” închisorii Văcăreşti, a murit după 45 de zile, pe 10 mai 1950. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic, sub supravegherea Securităţii. Timp de mai mulți ani, inclusiv în anii comunismului, credincioșii luau țărână de pe mormântul său, considerându-l cu puteri divine. Osemintele sale au fost deshumate pe 12 mai 2010, fiind momentan depuse în Biserica „Bunavestire” (Acvila) din Bucureşti.

Alexandru Rusu: domiciliul obligatoriu la Curtea de Argeș, închis la Pușcăria Pitești
Alexandru Rusu s-a născut pe 22 noiembrie 1884, la Şăulia de Câmpie (azi în jud. Mureş), într-o familie cu 12 copii.
În 1923, a fost numit canonic al Capitlului mitropolitan. Între 1925 şi 1930, a fost rectorul Academiei Teologice din Blaj. În 1946, a fost ales de Sinodul electoral din Blaj ca prim candidat pentru funcţia de mitropolit. Papa Pius al XII-lea şi-a dat acordul pentru numire, dar regimul comunist s-a opus, în intenţia evidentă de a dezorganiza Biserica Română Unită.
A fost arestat în dimineaţa zilei de 29 octombrie 1948. Între 1950 şi 1954 a fost încarcerat la închisoarea din Sighet, împreună cu ceilalţi episcopi greco-catolici. După 4 ianuarie 1955, a fost plasat în domiciliu obligatoriu la mănăstirea Curtea de Argeş, apoi la mănăstirea Ciorogârla, iar pe 13 august 1956 a fost transferat la mănăstirea Cocoş. A fost arestat din nou pe 30 decembrie 1956. După un proces stalinist la Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Militare Cluj, a fost condamnat la închisoare pe viaţă, sub acuzaţia de înaltă trădare. Timp de şase ani şi jumătate, Rusu a trecut prin închisori cu regim foarte dur (Gherla, Piteşti, Dej). În urma condiţiilor de acolo (lipsă de apă, de aer, miros, alimentaţie precară, pedepse, frig, lipsă totală de igienă), a murit de septicemie pe 9 mai 1963, la Gherla. A fost înmormântat în cimitirul închisorii, iar mormântul său nu a putut fi identificat până astăzi.



Tit Liviu Chinezu: În loc să fie tratat, băgat de torționarii comuniști să înghețe într-o celulă

Tit Liviu Chinezu s-a născut în anul 1904, în comuna Huduc (azi Maiorești), Comitatul Alba de Jos, azi în județul Mureș, unde tatăl său era preot greco-catolic. Încă de când era copil a avut un trai greu, întrucât trebuia să facă zilnic, pe jos, pe ger sau căldură, pe ploaie sau viscol, drumul până la școala primară în satul vecin.

În 28 octombrie 1948 Tit Liviu Chinezu a fost arestat și dus la Mănăstirea Neamț, împreună cu alți 25 de preoți greco-catolici, și apoi la Căldărușani, unde, ulterior, au fost aduși și episcopii greco-catolici, ținuți până atunci la Dragoslavele, Mușcel, la vila, patriarhului Justinian Marina. În timp ce mai era la Căldărușani, la data de 3 decembrie 1949, la propunerea lui Ioan Ploscaru, părintele Tit Liviu Chinezu a fost consacrat episcop de către ceilalți episcopi veterani (tot acolo a fost consacrat și Ioan Cherteș, în noaptea de Crăciun, 24/25 decembrie 1949). Cu toate precauțiunile luate pentru a nu se divulga acest secret, securitatea a aflat ce se întâmplase, și cu ocazia unei vizite, pe care un delegat al Ministerului Afacerilor Interne o făcea la Sighet, a spus tuturor: "Știați că aceștia doi, îi arăta pe Chinezu și Cherteș, sunt episcopi?". Toți au rămas uimiți de această revelație.

Tot la Închisoarea Sighet un căpitan de securitate a repetat propunerea episcopului vicar patriarhal Teoctist Arăpașu, de a trece la Biserica Ortodoxă Română. La categoricul refuz al tuturor, căpitanul de securitate a plecat furios. Însă Vasile Ciolpan, directorul închisorii, s-a reîntors nervos în celulă, și părintele Chinezu a fost sancționat cu izolare timp de două săptămâni.

În primii ani, la Sighet, a luat și el parte la corvezile din închisoare, până când șubrezia totală a sănătății nu i-a mai permis să părăsească celula. „Din cauza sensibilității sale deosebite, spune părintele Alexandru Rațiu, episcopul Chinezu a suferit foarte mult în închisoare, dar nu s-a plâns niciodată, dimpotrivă, a încercat pe cât putea să întărească speranțele celor care sufereau în jurul său. Exemplul său va rămâne viu pentru noi cei care am trăit alături de el”. În 1955., Episcopul Chinezu s-a îmbolnăvit grav. Într-o noapte a început să scuipe sânge, dar n-a avut parte de nici o asistență medicală. Chemat sanitarul închisorii, acesta a decis să-l izoleze în infirmierie, ceea ce era o mare minciună, căci, în realitate, infirmierie nu exista. Cu toate că i-a implorat să nu-i lase să-l ia de lângă ceilalți, aceștia nu aveau niciun fel de autoritate. Comandantul închisorii, Vasile Ciolpan, a ordonat ca fereastra celului sale să fie deschisă, pe un ger groaznic, Episcopul Chinezu aproape că a înghețat. Îl închiseseră, singur, într-o celulă mare, celula 62, de pe aripa din dreapta a T-ului (închisoarea de la Sighet avea forma unui „T”) unde, nu după mult timp, a și murit, bolnav și înghețat.
Noaptea a fost cărat cu căruța și îngropat în Cimitirul Săracilor, un cimitir fără cruci și fără morminte, părăsit, de pe malul Izei, unde au fost înmormântați toți cei care au murit la Sighet. A fost al patrulea episcop martir al Bisericii Române Unite, după Vasile Aftenie, Valeriu Traian Frențiu și Ioan Suciu.


Ioan Bălan: Nu și-a trădat credința
Ioan Bălan (n. 11 februarie 1880, Teiuș, comitatul Alba de Jos - d. 4 august 1959, la Ciorogârla, lângă București) a fost episcop greco-catolic de Lugoj.
În 29 octombrie 1948, în contextul interzicerii Bisericii Române Unite cu Roma, a fost arestat de autoritățile comuniste. În ciuda vârstei înaintate, a fost dus la vila patriarhală de la Dragoslavele, apoi la mănăstirea ortodoxă Căldărușani, iar din 1950, după refuzurile consecvente de a accepta trecerea la Biserica Ortodoxă Română, a fost închis la penitenciarul din Sighet. Acolo a fost supus unor munci istovitoare. În 1955 a fost internat cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Curtea de Argeș, ulterior a fost transferat la mănăstirea Ciorogârla, unde s-a stins din viață în anul 1959.
 

Iuliu Hossu: Credința noastră este viața noastră. A citit proclamația de Unire a Transilvaniei cu Regatul României
Iuliu Hossu (n. 30 ianuarie 1885, Milaș, comitatul Cluj - d. 28 mai 1970, București) a fost episcop al Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla, deținut politic, cardinal, senator de drept în Parlamentul României, membru de onoare (din 1945) al Academiei Române.

Iuliu Hossu a fost cel care a citit la 1 decembrie 1918 din însărcinarea Marelui Sfat Național Român, mulțimilor adunate la Marea Adunare Naționale de la Alba Iulia, proclamația de unire a Transilvaniei cu Regatul României. Ulterior acesta s-a îmbrățișat cu episcopul ortodox Miron Cristea (viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române). Episcopii Iuliu Hossu și Miron Cristea, alături de alți doi fruntași ardeleni, Alexandru Vaida-Voievod și Vasile Goldiș, au dus la București Declarația de Unire de la Alba Iulia. Declarația a fost înmânată regelui Ferdinand I al Românilor.

Episcopul Hossu s-a opus trecerii forțate a credincioșilor greco-catolici la Biserica Ortodoxă Română. La 1 octombrie 1948 a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanților la Adunarea de la Cluj, a celor 36 de preoți greco-catolici care urmau să hotărască ruperea credincioșilor greco-catolici români de Biserica Romei. La 29 octombrie 1948 a fost arestat în București, la ora unu noaptea, și dus la sediul Ministerului de Interne.

În data de 31 octombrie 1948 a fost mutat împreună cu ceilalți episcopi greco-catolici la vila patriarhală de la Dragoslavele, unde au fost ținut închiși, sub pază, în foame și frig. În data de 14 noiembrie au fost vizitați de patriarhul Iustinian Marina personal, care le-a pregătit o masă. În cadrul discuțiilor patriarhul le-a propus renunțarea la credința catolică și la legătura cu Roma. În data de 2 decembrie 1948 au fost din nou vizitați de patriarh, de această dată împreună cu episcopul vicar Teoctist Arăpașu, care le-a adus monitorul oficial în care a fost publicat decretul de desființare a Bisericii Române Unite.

Refuzând trecerea la ortodoxie, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Mănăstirea Căldărușani, iar în 1950, la penitenciarul din Sighet. În anul 1955 a fost dus la Curtea de Argeș, iar în anul 1956, la Mănăstirea Ciorogârla.

În urma liturghiei greco-catolice celebrate în fața Bisericii Piariștilor din Cluj în 12 august 1956, cei trei episcopi uniți au fost dispersați de la Ciorogârla. Episcopul Iuliu Hossu a ajuns din nou la Căldărușani, unde a stat cu domiciliu obligatoriu până la sfârșitul vieții.  La 28 aprilie 1969 a fost creat cardinal in pectore de către papa Paul al VI-lea deoarece, din cauza regimului comunist din acea vreme, o astfel de titulatură, făcută publică, i-ar fi adus și mai multe neajunsuri. La 5 martie 1973, după decesul lui Hossu, papa a dezvăluit faptul că episcopul Hossu fusese numit cardinal în anul 1969.
 

Premierul vietnamez Nguyen Xuan Phuc şi delegaţia care îl însoţeşte într-o vizită oficială la Bucureşti s-au întâlnit duminică cu conaţionalii lor din România, relatează VNA.

Comunitatea vietnameză din România este formată din aproximativ 500 de persoane şi manifestă o solidaritate şi un sprijin reciproc puternice în viaţa de zi cu zi şi pentru integrarea în societatea ţării gazdă, au afirmat reprezentanţii diasporei.

Phuc a apreciat că vietnamezii din străinătate reprezintă o parte integrantă a Vietnamului şi o resursă importantă pentru ţara lor. El a declarat că guvernul de la Hanoi a implementat mai multe programe pentru a ajuta diaspora să-şi păstreze identitatea culturală, inclusiv limba maternă, şi a făcut apel la comunitatea vietnameză din România să continue să sprijine dezvoltarea şi apărarea ţării natale.

Premierul vietnamez urmează să se întâlnească la Bucureşti cu premierul României, Viorica Dăncilă, şi cu alte oficialităţi. În cadrul dialogului, el intenţionează să solicite României, care asigură Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene în acest semestru, să susţină semnarea cât mai curând a Acordului de Liber Schimb între Vietnam şi UE.

Premierul Nguyen Xuan Phuc a avut și o vizită în Ploiești, acolo unde s-a întâlnit cu autoritățile județene, remarcând potențialul județului în posibile investiții precum turismul, educația, petrolul sau agricultura.

Premierul Vietnamului este însoțit de o delegație de 50 de companii din mediul de afaceri vietnamez care vor discuta oportunitățile economice bilaterale și cooperarea forței de muncă. 

Sursa foto: VNA

Luni, 14 aprilie, o delegație la cel mai înal tnivel din mai multe domenii, condusă de prim-ministrul Republicii Socialiste Vietnam, Excelența Sa Nguyen Xuan Phuc, va veni pentru trei zile la Bucureşti. Din 2016 relaţiile dintre România şi Vietnam au intrat pe o turnură ascendentă şi extrem de dinamică. După 20 de ani, relația tradițională dintre România și Vietnam renaște. De altfel, Vietnamul poate deveni un aliat strategic al țării noastre în Asia, gigantul care devine, încet-încet, principalul jucător pe piețele mondiale.
Ca un prim pas, premierul Vietnamului va veni însoțit de o delegație de 50 de companii din mediul de afaceri vietnamez care vor discuta oportunitățile economice bilaterale și cooperarea forței de muncă. Prezența șefului guvernului vietnamez are ca socp promovarea și dezvoltarea relațiilor economice și culturale dintre Vietnam și România, în special în contextul în care România a preluat, anul acesta președinția Consiliului Uniunii Europene, iar Republica Socialistă Vietnam este în plin proces de negociere pentru semnarea acordului de comert liber cu Uniunea Europeană.
Modificările legislate au permist ca deja, în România să fie angajați peste 3.000 de lucrători vietnamezi, aproape jumătate dintre aceștia venind în țara noastră în cursul acestui an. Ca urmare a relaxării politicii de vize în 2017, numărul lucrătorilor vietnamezi a crescut considerabil. Cea mai importantă comunitate de lucrători vietnamezi din România se află în momentul de faţă la Tulcea, la Şantierul Naval Vard, aproximativ 450 de persoane. Pregătirea și seriozitatea acestora, pe o piață deficitară pentru resursa umană, reprezintă pentru companiile românești o oportunitate deosenbită.
Dintr-o țară izolată, devastată de război, Vietnamul a devenit o adevărată forță economică. Reformele din ultimii 30 de ani au transformat Vietnamul într-o forță economică în Asia, iar infrastructura s-a modificat la un nivel extraordinar. Din 1990, economia a crescut o creștere anuală de 7 procente, a doua cea mai mare după China la nivel mondial. Ca să vă faceți o idee, în 1993, 60% din populație trăia în sărăcie. Într-un singur deceniu, nivelul de sărăcie a ajuns la sub 14%. Asta înseamnă că 40 de milioane de vietnamezi au ieșit din zona de sărăcie. Și vorbim aici despre o ţară cu 100 de milioane de locuitori, cu 60 de milioane de braţe apte de muncă.

O legătură tradițională
Legăturile dintre Hanoi şi Bucureşti, stabilite în anii 50, au avut mai degrabă o componentă ideologică decât una pragmatică, economică şi comercială. Chiar şi aşa, între 1950 şi 1989, peste 3.500 de vietnamezi au fost educaţi în universităţile României, cei mai mulţi în domeniile inginereşti şi medicale. Ca atare, mare parte din revigorarea economică a Vietnamului de astăzi se datorează unor oamenși școliți în România, iar atașamentul pregătirii profesionale, într-o țară unde cultura educației este ridicată la rang de conștiință națională, este extrem de puternic.
Revenind la perioada actuală, în ultima parte a anului 2018, ministrul român al Mediului de Afaceri, Comerţului şi Antreprenoriatului, Ştefan Radu Oprea, a semnat la Hanoi un Memorandum privind promovarea investiţiilor şi altul privind colaborarea bilaterală în domeniul IT. Două documente pe care partea vietnameză le cerea insistent. România s-a oferit să şcolarizeze în universităţile ei tineri vietnamezi în domeniul IT şi apoi să organizeze stagii de practică pentru aceştia. Este o oportunitate unică pentru Vietnam pentru că nicio ţară nu a mai oferit o astfel de colaborare. Nguyen Xuan Phucs-a declarat de acord să colaboreze cu România, prin trimiterea de forţă de muncă, în domenii precum construirea de autostrăzi, infrastructură şi sistemul medical.

România și Vietnamul pregătesc schimburi economice majore
Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, Marius Budăi, asigura oficialităţile vietnameze, la 28 noiembrie 2018, că „drepturile lucrătorilor extracomunitari, printre care se numără şi cetăţenii vietnamezi, au fost, sunt şi vor fi respectate în România în aceleaşi condiţii în care sunt şi cele ale angajaţilor români. Legislaţia românească nu face discriminare între angajaţi, lucrătorii vietnamezi au aceleaşi drepturi ca şi cei români.”
„În perioada 2010-2018, comerţul bilateral dintre România şi Vietnam a început să crească, apropiindu-se de 300 milioane dolari la sfârşitul anului 2018” anunţa, la 24 octombrie 2018, agenţia naţională de presă VNA. Şi cotidianul Partidului Comunist, şi agenţia de presă de la Hanoi insistau că „Pentru Vietnam, România este cea mai mare piaţă din Europa de Sud şi de Sud-Est, cu o localizare convenabilă pentru transportul maritim, la intersecţia a trei coridoare europene de transport. România are dezvoltate sectoarele de petrol, gaz, petrochimie, construcţii, sănătate, producţie farmaceutică. România poate ajuta Vietnamul şi în alt sens, deoarece este membră a numeroase instituţii şi organizaţii internaţionale de cooperare economică”.

Investiții sigure în Vietnam și forță de muncă pregătită profesional pentru România
Deocamdată, nivelul investiţiilor româneşti în Vietnam este ridicol: 1,2 milioane dolari. Ne situăm pe locul 93 din cei 125 de investitori ai ţării în condiţiile în care înainte de 2016 nu exista nimic. Schimburile de informații între mediile de afaceri dintre cele două țări au oferit oportuniță pentru descoperirea unei piețe cu un potențial extraordinar. Cadrul legislativ și parteneriatele internaționale, nivelul extrem de ridicat de profesionalizare și forța de muncă de zeci de miloane de oameni s-au dovedit extrem de atractive pentru oamenii de afaceri România, așa cum este pentru mediul de afaceri din toată lumea. În plus, deși distanța geografică poate părea un impediment, legile clare, precum și garanția unor paterneriate sigure, garantate de statul vietnamez sunt oportunități care pot depăși oricând barierele măsurate în kilometri.
În contextul în care Uniunea Europeană pare să își asume un rol de jucător global în zona schimburilor economice, Vietnamul poate reprezenta, alături de alte puteri asiatice, un partener pragmatic și de încredere.
Bruxelles şi Hanoi au negociat deja propriul acord de liber schimb pe care l-au finalizat ca formă în februarie 2016. După trei ani în care această iniţiativă a trenat (ca şi acordul similar cu Singapore), România poate juca un rol important în relansarea unei relaţii tradiţionale cu ţara sud-est asiatică.

Vietnamul, un miracol economic
În 2017, Donald Trump cataloga Vietnamul drept statul cu cea mai dinamică dezvoltare economică. "Este o creștere miraculoasă! Astăzi nu mai suntem dușmani, suntem prienteni. În 1990, 1 din patru vietnamezi nu avea curent electric în casă și supraviețuia cu câțiva dolari. Astăzi, Vietnamul are una din cele mai mari creșteri economice din lume iar universitățile din Vietnam produc unii dintre cei mai bine pregătiți studenți din lume. Și asta este spectaculos!", spunea, în urmă cu doi ani, președintele SUA Donal Trump.
Dezvoltarea fără precedent a Republicii Socialiste Vietnam are la bază o serie de reforme instituționale și o largă deschidere către investițiile private și comerț.


Acordul de liber schimb dintre Vietnam și Uniunea Europeană, o carte câștigătoara și pentru România

Cu un produs intern brut de 223 miliarde USD în 2017 şi exporturi de circa 220 miliarde USD, conform Băncii Mondiale, această economie este una dintre cele mai deschise economii din lume. Multe din produsele high-tech din domeniul IT sunt fabricate deja în Vietnam la o calitate apreciată de toți marii producători globali. Pe o piață europeană care încearcă să scape de anumite dependențe și presiuni din partea Rusiei, de invazia produselor chinezești, Vietnamul poate fi o alternativă viabilă. La jumătatea mandatului său de preşedinţie a Consiliului European, România poate valorifica rolul pe care îl are pentru a promova relaţiile Uniunii Europene cu Republica Socialistă Vietnam pornind de la nişte premise programatice, realiste. Încheierea acordului de liber schimb ar fi un important semnal în acest sens. Să nu uităm că deja Vietnamul are un parteneriat de succes cu SUA, cu schimburi comerciale la un nivel ridicat. Deocamdată însă, România nu are nici măcar un ambasador numit la Hanoi care să permită oamenilor de afaceri sau studenţilor vietnamezi să obţină viza de România fără a se deplasa în ţări vecine. Acest aspect s-ar putea însă schimba în urma vizitei premierului Nguyen Xuan Phuc și ar putea fi semnalul unei colaborări comerciale fără precedent între România și Vietnam.

 

Excelenţa Sa Daulet Batrashev, Ambasadorul Republicii Kazakhstan la Bucureşti, a efectuat astăzi o vizită oficială în judeţul Argeş. Pe agenda domniei sale au fost o întrevedere cu reprezentantii Automobile Dacia în Mioveni și o întâlnire cu autorităţile judeţene la sediul Prefecturii Argeș.

La întâlnire au participat prefectul Emilian Dragnea, preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, Dan Manu, preşedintele Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură (CCIA) Argeş, George Caval şi directorul general al CCIA Argeş, Simion Zanfir.

E.S. Daulet Batrashev a subliniat că România este cel mai important partener economic al Republicii Kazahstan din Balcani şi din Europa de Est, iar Kazahstan, la rândul său, este principalul partener economic al României în Asia Centrală, energia constituind principalul pilon al relaţiilor economice dintre cele două ţări. De altfel, Compania naţională de petrol şi gaze a statului Kazahstan. KazMunayGas deţine, în România, compania Rompetrol, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa de profil locală şi sud-est europeană.

Ambasadorul s-a arătat interesat de posibilităţile de extindere a relaţiilor cu România, mediul de afaceri românesc, argeşean în special, fiind invitat să investească în echipamente IT, agricultură, turism şi, nu în ultimul rând, în logistică. El a promis că va reveni în Argeş să viziteze una dintre locaţiile unde se face cea mai bună brânză din România şi alte fabrici de produse autohtone.

Premierul Viorica Dăncilă și-a arătat toată deschiderea pentru construcția autostrăzii Pitești-Sibiu. Sigur, depinde ce poate face, nu ceea ce simte.
Există un obicei ca, indiferent de subiect, atunci când ajung în Argeș prim-miniștrii României să treacă pe la Dacia. Importanța în economie a principalului producător auto din țară îi determină să ajungă aici, chiar dacă de acastă dată Viorica Dăncilă a dat cu adevărat dovadă de curaj, având în vedere că precendeții premieri au fost schimbați extrem de repede din funcție după ce au trecut pe la fabrica Renault. Evident că pentru șefii de la Dacia cele mai importante subiecte au fost cele legate de continuarea programului Rabla și de autostrada Pitești-Sibiu.
Premierul Viorica Dăncilă a declarat că tronsonul II și III al autostrăzii este încă problematic. Pentru rezolvarea acestor obstacole care stau în calea realizării a fost trimis Corpul de Controlol al primului ministru.
Dăncilă a explicat că există o problemă la un viaduct pe tronsonul Lugoj-Deva, unde la lotul 3 al autostrăzii antreprenorul repară segmente de autostradă care s-au prăbuşit sub propria greutate şi că reparaţiile s-au făcut pe banii constructorului.

”Au fost discuții legate şi de infrastructură, au fost discuţii şi de „Prima de Casare”. Am spus despre hotărârea adoptată în cadrul ședinței de guvern, cu încă 30 de prime de casare pentru Programul „Rabla Clasic”, ceea ce va ajuta uzina. Am vorbit despre cercetători, am vorbit despre extindere şi despre ajutorul de stat care se așteaptă în ceea ce privește extinderea. Este adevărat, una din probleme, aşa cum ştiţi, este infrastructura. Am discutat despre Autostrada Piteşti-Sibiu, am explicat că, într-adevăr, pe tronsonul II şi III mai sunt probleme. Pentru a vedea exact care sunt aceste probleme, am trimis Corpul de control al primului-ministru, pentru a verifica care sunt obstacolele, dacă ele într-adevăr există, dar şi pentru a avea o imagine clară, pentru a înlătura anumite obstacole în calea efectuării acestei autostrăzi. (...) Eu sper să primesc răspunsul cât mai repede. Am înțeles că pe tronsonul III sunt câteva probleme geologice. Aş vrea să văd care sunt aceste probleme, pentru a putea găsi o soluție rapidă. Sunt convinsă că oamenii nu mai au răbdare, oamenii îşi doresc autostrăzi în România şi trebuie să vedem care sunt obstacolele care stau în calea construcției autostrăzilor, în afară de resursele financiare. Şi acest lucru m-a făcut ca să trimit Corpul de control, pentru a vedea care sunt într-adevăr aceste obstacole. Pentru că ştim că unele dintre obstacole sunt reale, nu vreau să bănuiesc pe nimeni de lucruri ascunse, dar au existat şi obstacole care nu erau pliate pe realitate, ştim de acei urși care nu existau, de acei lilieci care, iarăși, nu existau şi acest lucru ne face să fim mult mai atenți şi să încercăm să revigorăm un pic lucrurile", a declarat primul ministru, aflat în vizită la Uzina Dacia. În cadrul vizitei în Argeș, în luna august, ministrul Transporturilor estima că cea mai optimistă variantă pentru realizarea autostrăzii Sibiu-Piteşti ar fi anul 2023.

Meteo

Cannot get Pitesti location id in module mod_sp_weather. Please also make sure that you have inserted city name.