Cazul Cristinei Țopescu sau ipocrizia la români. Multe întrebări cu răspunsuri ocolite la televiziunile cu fițe

De ieri seară, de când informația a fost confirmată, televiziunile și site-urile vuiesc despre decesul Cristinei Țopescu. Sute de mii de mesaje pe Facebook, regrete eterne de la jurnaliști și oameni politici, dătători cu părărea. Cioclii care nu se abțin să nu comenteze minute și ore în șir, nebăgați în seamă decât în astfel de ocazii. Cât de mult a iubit-o (și a articulat-o) Ștefan Bănică Junior, cu cine s-a mai iubit, cu cine s-a certat, ce legătură deosebită avea cu tatăl ei, Cristian Țopescu.

Și totuși. Cazul morții Cristinei Țopescu, la doar 59 de ani, ne dezbracă și ne arată cum suntem ca neam. Câtă ipocrizie zace în noi. Adevărul este că brusc de descoperim simboluri, dar imediat după ce aceștia mor. Cât sunt în viață, îi înjurăm, le negăm orice aport în dezvoltarea societății, le stingem orice urmă de contribuție. Cristina Țopescu nu își mai avea loc la vreo televiziune cu pretenții și ifose de prea multe promteriste și frumuseți cu rol de ficus. Genul de emisiuni pe care le producea nu prea avea succes la public pentru că românii sunt avizi de sutele de mii de bucătari, de amorezi după scenariu, de talentanți care behăie și se prefac că dansează în atâtea show-uri televizate. Acesta este adevărul dureros.

Cristina Țopescu era consiliera ministrului Sănătăți, Victor Costache. Cum ar veni, lucra puțin și la stat. Cu toate acestea, această vedetă a jurnalismului românesc, repet, angajată la stat practic, a fost descoperită abia ieri seară. Medicii legiști au stabilit că jurnalista ar fi murit în preajma Anului Nou. Adică acum vreo două săptămâni. Timp în care nici ministrul Costache, nici cineva din cabinetul său, nici atât de numeroșii prieteni care apar acum pe la televiziuni ca să îi deplângă moartea, au uitat să o sune, să o viziteze.

Când ai pe cineva apropiat și vezi că nu răspunde la telefoane, primul instinct este să te duci la ea acasă să vezi ce se întâmplă. Sau să suni măcar la alți cunoscuți să întrebi dacă mai au vești de la ea. Și dacă și ei ridică din umeri, mergi acasă la persoana respectivă și să vezi ce s-a întâmplat. Nimeni însă nu și-a pus aceste semne de întrebare. O vecină, intrigată de faptul că nu a mai văzut-o, a sunat la poliție. Când au reușit să intre în casă, salvatorii au fost şocaţi. Trupul jurnalistei era în pat, cu mâna sub cap, și nu prezenta urme de violenţă pe corp. Medicii legiști au stabilit că inima Cristinei s-a oprit în somn. Trupul nu prezenta urme de violență. Se pare că inima i s-a oprit în somn. Se poate. Alături de trupul neînsuflețit al vedetei tv, anchetatorii au găsit fără suflare și doi câini pe care jurnalista îi îngrijea.

Câteva întrebări simple: cum se face că ceilalți câini au rezistat atâta timp fără hrană și fără apă. De ce doar doi au murit. Cum de vecinii nu s-au alertat în urma gălăgiei pe care câinii din casa Cristinei se presupune că ar fi făcut-o din moment ce erau fără hrană și fără apă. Cum de câinii nu s-au devorat între ei sau nu au devorat chiar trupul ei neînsuflețit. Asta nu știm. Cel puțin deocamdată. Știm însă cu certitudine că suntem mult prea ipocriți. Cu noi înșine și cu ceilalți din jur. Acordăm tot mai puțină atenție celor despre care spunem că ne-ar fi dragi, deși trăim într-o eră a tehnologiei și a comunicării. Și acea atenție, de cele mai multe ori, este superficială.

Trăim din bârfe și din discursuri funerare foarte profunde. Tot așa cum am avut un rege și, după decenii întregi în care ne-am bătut joc de el, de ce simboliza el, ne-am trezit, brusc, cât suntem de regaliști, ce bun a fost Regele Mihai.

Ne pricepem foarte bine la înmormântări. Doar în privința compasiunii și a apropierii față de vii stăm mai rău.

Meteo

Cannot get Pitesti location id in module mod_sp_weather. Please also make sure that you have inserted city name.