Șapte episcopi greco-catolici martiri, reprezentanţi ai Bisericii Române Unite - Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu - vor fi beatificaţi în cadrul unei ceremonii ce va avea loc pe 2 iunie, pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, oficiată de Sanctitatea Sa Papa Francisc. Poate că cel mai cunoscut este Iuliu Hossu, asta și pentru că a supraviețuit calvarului și a putut povesti despre ceea ce a trăit el și ceilalți episcopi.  Episcopii care vor fi beatificați de Papa Francisc au trecut, prin peregrinările lagărelor de exterminare stabilite de securiștii comuniști, inclusiv prin Argeș. Asta, pentru că securiștii au profitat de faptul că Argeșul are orașe aproape de granița cu Transilvania și este situat și foarte aproape de capitală. O haltă pentru fiecare dintre ei a fost vila patriarhului ortodox din comuna Dragoslavele, Argeș, stabilită de securiști drept lagăr. Unii au ajuns și pe la Închisoarea Pitești, alții chiar la Curtea de Argeș.

Valeriu Traian Frenţiu: I-au ținut doliu Maniu, Brătianu și Mihalache
Valeriu Traian Frenţiu, născut la Reșița, a reprezentant Biserica Română Unită în faţa autorităţilor şi a condus astfel rezistenţa acesteia în faţa asaltului întreprins împotriva ei de guvernul comunist.

A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, odată cu ceilalţi episcopi greco-catolici. Alături de aceştia, a fost dus mai întâi în lagărul organizat de Securitate în vila patriarhului ortodox din comuna Dragoslavele, apoi în lagărul organizat la mănăstirea ortodoxă de la Căldăruşani. În 1950 a fost transferat în închisoarea cu regim de exterminare de la Sighet. Deşi s-a îmbolnăvit grav din pricina condiţiilor de viaţă de acolo, n-a primit niciun fel de îngrijire medicală şi a murit, pe 11 iulie 1952, în celula 44, înconjurat de fraţii săi întru episcopat. A fost înmormântat în Cimitirul oraşului de pe strada Rodnei din Sighet, mormântul său fiind necunoscut.
În 1950 a ajuns în Închisoarea Sighet, unde a murit în data de 11 iulie 1952. Asemenea celorlalți deținuți morți la Sighet, a fost înhumat într-o noapte, fără sicriu, într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor. Mormântul i-a fost nivelat pentru a nu se mai cunoaște locul înhumării. În anul 2008 un procuror de la Tribunalul Militar Cluj a identificat groapa comună și a găsit osemintele sale.
Nu a fost judecat și nu a avut condamnare. Conform memoriilor cardinalului Iuliu Hossu, care a supraviețuit detenției de la Sighet, vestea morții lui Valeriu Traian Frențiu s-a răspândit a doua zi în întreaga închisoare, iar fruntașii politici din toate partidele, în frunte cu Iuliu Maniu, urmat de Ion Mihalache, Gheorghe Brătianu, ceilalți fruntași ai partidelor liberal, averescan, socialist, toți care sufereau în temnița Sighetului „au luat parte din tot sufletul, cum mi-au comunicat pe rând, prin purtătorii lor de cuvânt, șoptit la ușa celulei, au luat parte vie la doliul nostru și sufletește au făcut funeralii naționale în sufletul lor.




Suciu, episcopul fost fotbalist, intelectual rasat
Ioan Suciu s-a născut în familia preotului unit Vasile Suciu și a Mariei Suciu, născută Coltor. A fost al patrulea, în ordine cronologică, dintre cei 9 copii, 5 băieți și 4 fete, ai familiei părintelui Vasile Suciu. Unul din frații săi a fost academicianul Gheorghe Claudiu Suciu (1905-1990), cu merite în domeniul petrochimiei. În tinerețe, episcopul Suciu era unul dintre cei mai bun fotbaliști de la Blaj. În liceu a fost prieten și coleg de clasă cu Tit Liviu Chinezu, devenit și el episcop, decedat de asemenea în închisorile comuniste. Prietenia lor a durat până la sfârșitul vieții.
La 6 mai 1940 a fost numit episcop, iar la 20 iulie 1940, în ziua de Sfântul Ilie, a fost hirotonit episcop titular de Moglena (Slatina, Bulgaria) și auxiliar al episcopului Valeriu Traian Frențiu de la Oradea, episcopi consacratori fiind Iuliu Hossu de la Cluj, Valeriu Traian Frențiu al Oradiei Mari și Ioan Bălan al Lugojului, în Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea. Din 29 august 1941 a fost auxiliar tot de Oradea, dar acum al episcopului Iuliu Hossu, numit Administrator Apostolic. Episcopul Valeriu Traian Frențiu a revenit la Oradea doar în 1947. Episcopul Ioan Suciu s-a afirmat ca unul dintre cei mari oratori ai Bisericii și prieten de suflet al tinerilor. De aceea, a fost cunoscut ca episcopul tineretului.
După ce a fost arestat, a fost încarcerat la Ministerului de Interne, Văcărești etc., până la punctul final, temnița din Sighet. După arestare episcopul Ioan Suciu a fost dus la Securitatea de la Sibiu. După două zile, a fost dus la Ministerul de Interne de la București, unde a fost depus într-o celulă, în care se mai aflau episcopii Vasile Aftenie, Iuliu Hossu, și Alexandru Rusu. De la București a fost transportat la reședința patriarhală de vară de la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldărușani, transformată în lagăr. De la Jilava a fost transferat la penitenciarul la Sighetu-Marmației, unde a fost internat. Acolo au fost duși și ceilalți episcopi din lagărul de la Mănăstirea Căldărușani. La Sighet au fost adunați demnitarii vechii Românii (câteva mii), „de unde nu au mai ieșit decât pentru a ajunge în groapa comună a închisorii”. Acolo, în închisoarea de la Sighet, episcopul Ioan Suciu a rămas între 28 octombrie 1949 și 27 iunie 1953.

Vasile Aftenie: Bucureștenii făceau pelerinaj pe ascuns la mormântul său
Vasile Aftenie s-a născut la 14 iulie 1899, la Lodroman, judeţul Alba. În 1940, a fost numit episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş şi i s-a încredinţat funcţia de vicar general pentru Bucureşti şi Vechiul Regat.
A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, împreună cu întregul Episcopat greco-catolic. Și el a fost dus tot la vila patriarhului ortodox din comuna Dragoslavele. Aflându-se în lagărul de la Căldăruşani, la 25.05.1949 a fost despărţit de ceilalţi episcopi şi a fost încarcerat la Bucureşti, în subsolul Ministerului de Interne. Securitatea a încercat să-i monteze un proces politic, pentru a ascunde adevărata motivaţie a arestării, cea religioasă. În urma violenţelor fizice şi psihice suferite în timpul celor 10 luni de anchetă, pe 25 martie1950, a suferit un accident cerebral (o hemipareză). Trimis la „spitalul” închisorii Văcăreşti, a murit după 45 de zile, pe 10 mai 1950. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic, sub supravegherea Securităţii. Timp de mai mulți ani, inclusiv în anii comunismului, credincioșii luau țărână de pe mormântul său, considerându-l cu puteri divine. Osemintele sale au fost deshumate pe 12 mai 2010, fiind momentan depuse în Biserica „Bunavestire” (Acvila) din Bucureşti.

Alexandru Rusu: domiciliul obligatoriu la Curtea de Argeș, închis la Pușcăria Pitești
Alexandru Rusu s-a născut pe 22 noiembrie 1884, la Şăulia de Câmpie (azi în jud. Mureş), într-o familie cu 12 copii.
În 1923, a fost numit canonic al Capitlului mitropolitan. Între 1925 şi 1930, a fost rectorul Academiei Teologice din Blaj. În 1946, a fost ales de Sinodul electoral din Blaj ca prim candidat pentru funcţia de mitropolit. Papa Pius al XII-lea şi-a dat acordul pentru numire, dar regimul comunist s-a opus, în intenţia evidentă de a dezorganiza Biserica Română Unită.
A fost arestat în dimineaţa zilei de 29 octombrie 1948. Între 1950 şi 1954 a fost încarcerat la închisoarea din Sighet, împreună cu ceilalţi episcopi greco-catolici. După 4 ianuarie 1955, a fost plasat în domiciliu obligatoriu la mănăstirea Curtea de Argeş, apoi la mănăstirea Ciorogârla, iar pe 13 august 1956 a fost transferat la mănăstirea Cocoş. A fost arestat din nou pe 30 decembrie 1956. După un proces stalinist la Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Militare Cluj, a fost condamnat la închisoare pe viaţă, sub acuzaţia de înaltă trădare. Timp de şase ani şi jumătate, Rusu a trecut prin închisori cu regim foarte dur (Gherla, Piteşti, Dej). În urma condiţiilor de acolo (lipsă de apă, de aer, miros, alimentaţie precară, pedepse, frig, lipsă totală de igienă), a murit de septicemie pe 9 mai 1963, la Gherla. A fost înmormântat în cimitirul închisorii, iar mormântul său nu a putut fi identificat până astăzi.



Tit Liviu Chinezu: În loc să fie tratat, băgat de torționarii comuniști să înghețe într-o celulă

Tit Liviu Chinezu s-a născut în anul 1904, în comuna Huduc (azi Maiorești), Comitatul Alba de Jos, azi în județul Mureș, unde tatăl său era preot greco-catolic. Încă de când era copil a avut un trai greu, întrucât trebuia să facă zilnic, pe jos, pe ger sau căldură, pe ploaie sau viscol, drumul până la școala primară în satul vecin.

În 28 octombrie 1948 Tit Liviu Chinezu a fost arestat și dus la Mănăstirea Neamț, împreună cu alți 25 de preoți greco-catolici, și apoi la Căldărușani, unde, ulterior, au fost aduși și episcopii greco-catolici, ținuți până atunci la Dragoslavele, Mușcel, la vila, patriarhului Justinian Marina. În timp ce mai era la Căldărușani, la data de 3 decembrie 1949, la propunerea lui Ioan Ploscaru, părintele Tit Liviu Chinezu a fost consacrat episcop de către ceilalți episcopi veterani (tot acolo a fost consacrat și Ioan Cherteș, în noaptea de Crăciun, 24/25 decembrie 1949). Cu toate precauțiunile luate pentru a nu se divulga acest secret, securitatea a aflat ce se întâmplase, și cu ocazia unei vizite, pe care un delegat al Ministerului Afacerilor Interne o făcea la Sighet, a spus tuturor: "Știați că aceștia doi, îi arăta pe Chinezu și Cherteș, sunt episcopi?". Toți au rămas uimiți de această revelație.

Tot la Închisoarea Sighet un căpitan de securitate a repetat propunerea episcopului vicar patriarhal Teoctist Arăpașu, de a trece la Biserica Ortodoxă Română. La categoricul refuz al tuturor, căpitanul de securitate a plecat furios. Însă Vasile Ciolpan, directorul închisorii, s-a reîntors nervos în celulă, și părintele Chinezu a fost sancționat cu izolare timp de două săptămâni.

În primii ani, la Sighet, a luat și el parte la corvezile din închisoare, până când șubrezia totală a sănătății nu i-a mai permis să părăsească celula. „Din cauza sensibilității sale deosebite, spune părintele Alexandru Rațiu, episcopul Chinezu a suferit foarte mult în închisoare, dar nu s-a plâns niciodată, dimpotrivă, a încercat pe cât putea să întărească speranțele celor care sufereau în jurul său. Exemplul său va rămâne viu pentru noi cei care am trăit alături de el”. În 1955., Episcopul Chinezu s-a îmbolnăvit grav. Într-o noapte a început să scuipe sânge, dar n-a avut parte de nici o asistență medicală. Chemat sanitarul închisorii, acesta a decis să-l izoleze în infirmierie, ceea ce era o mare minciună, căci, în realitate, infirmierie nu exista. Cu toate că i-a implorat să nu-i lase să-l ia de lângă ceilalți, aceștia nu aveau niciun fel de autoritate. Comandantul închisorii, Vasile Ciolpan, a ordonat ca fereastra celului sale să fie deschisă, pe un ger groaznic, Episcopul Chinezu aproape că a înghețat. Îl închiseseră, singur, într-o celulă mare, celula 62, de pe aripa din dreapta a T-ului (închisoarea de la Sighet avea forma unui „T”) unde, nu după mult timp, a și murit, bolnav și înghețat.
Noaptea a fost cărat cu căruța și îngropat în Cimitirul Săracilor, un cimitir fără cruci și fără morminte, părăsit, de pe malul Izei, unde au fost înmormântați toți cei care au murit la Sighet. A fost al patrulea episcop martir al Bisericii Române Unite, după Vasile Aftenie, Valeriu Traian Frențiu și Ioan Suciu.


Ioan Bălan: Nu și-a trădat credința
Ioan Bălan (n. 11 februarie 1880, Teiuș, comitatul Alba de Jos - d. 4 august 1959, la Ciorogârla, lângă București) a fost episcop greco-catolic de Lugoj.
În 29 octombrie 1948, în contextul interzicerii Bisericii Române Unite cu Roma, a fost arestat de autoritățile comuniste. În ciuda vârstei înaintate, a fost dus la vila patriarhală de la Dragoslavele, apoi la mănăstirea ortodoxă Căldărușani, iar din 1950, după refuzurile consecvente de a accepta trecerea la Biserica Ortodoxă Română, a fost închis la penitenciarul din Sighet. Acolo a fost supus unor munci istovitoare. În 1955 a fost internat cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Curtea de Argeș, ulterior a fost transferat la mănăstirea Ciorogârla, unde s-a stins din viață în anul 1959.
 

Iuliu Hossu: Credința noastră este viața noastră. A citit proclamația de Unire a Transilvaniei cu Regatul României
Iuliu Hossu (n. 30 ianuarie 1885, Milaș, comitatul Cluj - d. 28 mai 1970, București) a fost episcop al Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla, deținut politic, cardinal, senator de drept în Parlamentul României, membru de onoare (din 1945) al Academiei Române.

Iuliu Hossu a fost cel care a citit la 1 decembrie 1918 din însărcinarea Marelui Sfat Național Român, mulțimilor adunate la Marea Adunare Naționale de la Alba Iulia, proclamația de unire a Transilvaniei cu Regatul României. Ulterior acesta s-a îmbrățișat cu episcopul ortodox Miron Cristea (viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române). Episcopii Iuliu Hossu și Miron Cristea, alături de alți doi fruntași ardeleni, Alexandru Vaida-Voievod și Vasile Goldiș, au dus la București Declarația de Unire de la Alba Iulia. Declarația a fost înmânată regelui Ferdinand I al Românilor.

Episcopul Hossu s-a opus trecerii forțate a credincioșilor greco-catolici la Biserica Ortodoxă Română. La 1 octombrie 1948 a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanților la Adunarea de la Cluj, a celor 36 de preoți greco-catolici care urmau să hotărască ruperea credincioșilor greco-catolici români de Biserica Romei. La 29 octombrie 1948 a fost arestat în București, la ora unu noaptea, și dus la sediul Ministerului de Interne.

În data de 31 octombrie 1948 a fost mutat împreună cu ceilalți episcopi greco-catolici la vila patriarhală de la Dragoslavele, unde au fost ținut închiși, sub pază, în foame și frig. În data de 14 noiembrie au fost vizitați de patriarhul Iustinian Marina personal, care le-a pregătit o masă. În cadrul discuțiilor patriarhul le-a propus renunțarea la credința catolică și la legătura cu Roma. În data de 2 decembrie 1948 au fost din nou vizitați de patriarh, de această dată împreună cu episcopul vicar Teoctist Arăpașu, care le-a adus monitorul oficial în care a fost publicat decretul de desființare a Bisericii Române Unite.

Refuzând trecerea la ortodoxie, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Mănăstirea Căldărușani, iar în 1950, la penitenciarul din Sighet. În anul 1955 a fost dus la Curtea de Argeș, iar în anul 1956, la Mănăstirea Ciorogârla.

În urma liturghiei greco-catolice celebrate în fața Bisericii Piariștilor din Cluj în 12 august 1956, cei trei episcopi uniți au fost dispersați de la Ciorogârla. Episcopul Iuliu Hossu a ajuns din nou la Căldărușani, unde a stat cu domiciliu obligatoriu până la sfârșitul vieții.  La 28 aprilie 1969 a fost creat cardinal in pectore de către papa Paul al VI-lea deoarece, din cauza regimului comunist din acea vreme, o astfel de titulatură, făcută publică, i-ar fi adus și mai multe neajunsuri. La 5 martie 1973, după decesul lui Hossu, papa a dezvăluit faptul că episcopul Hossu fusese numit cardinal în anul 1969.
 

Vizita Papei Francisc este un moment spectaculos și profund, plin de însemnătate. Chiar dacă nu este un punct din vizita Suveranului Pontif, județul Argeș s-a făcut remarcat în mai multe ocazii. Deja se știe că Suveranul Pontif are la dispoziție un papamobil Duster fabricat la Mioveni, dar preparat din sursele noastre la Romturingia, o companie deja celebră în țară pentru modificările aduse mașinilor de serie, modificări făcute inclusiv la modele folosite de anumite instituții cu nivel ridicat de dotări și securitate. Chiar dacă nu a fost folosit în prima zi a vizitei sale, este de așteptat ca Suveranul Pontif să meargă cu el în zilele următoare.
Interesant este că, după ce a fost întâmpinat pe Aeroportul Otopeni, Papa Francisc a fost preluat de un Logan de culoare albastră și dus către Palatul Prezidențial Cotroceni. Ca un amănunt interesant, președintele Klaus Iohannis și soția sa, Carmen au fost preluați de un Mercedes.

Gerea și Constantinescu, la ceremonia de la Catedrala Națională

La ceremonia de la Catedrala Națională, acolo unde Suveranul Pontif și Patriarhul Daniel au vorbit despre unitatea creștinilor și au rostit Tatăl Nostru în limbile latină și română, au asistat mai multe oficialități. Printre ele s=au numărat și chestorul Camerei Deputaților, deputatul de Argeș Andrei Gerea, dar și fostul președinte Emil Constantinescu, originar din Argeș. Am avut deosebita onoare să asist, cu emoție, la discursurile și la rugăciunea rostită de Sanctitatea Sa Papa Francisc și Patriarhul Daniel, în Catedrala Națională.
Suntem martorii, în cursul acestor zile, la un moment istoric, consumat la 20 de ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea. Și, poate, mult mai puternic acum, pentru că au fost făcute gesturi care sunt menite să îi aducă laolaltă pe toți creștinii, ortodocși și catolici.
Nu știu dacă sunt prea multe de comentat.
Aș vrea doar să subliniez un comentariu pe care Sanctitatea Sa l-a făcut înainte de a rosti "Tatăl Nostru", un comentariu care, alături de îndemnurile la împăcare, la comuniune și la construcție mi s-a părut foarte puternic și profund: "Evoluţia lumii e dictată de logica banului, a intereselor şi a puterii. Cufundaţi în consumerismul din ce în ce mai sălbatic care ne amăgeşte cu strălucirea sa scânteietoare, dar efemeră, ajută-ne, Tată, să credem în ceea ce ne rugăm: să renunţăm la avantajele comode ale puterii, la ispitirile înşelătoare ale mondenităţii, la aroganţa goală a autosuficienţei, la ipocrizia preocupării pentru aparenţe", a scris, ulterior, Andrei Gerea pe pagina sa de Facebook.



Argeșul mai are o legătură deosebită cu vizita Papei Francisc. Din păcate, una deloc ericită, pentru că mai mulți episcopi greco-catolici, inclusiv cei care vor fi beatificați pe 2 iunie, au fost închiși în lagărul organizat de Securitate în vila patriarhului ortodox din comuna Dragoslavele, Argeș, de aici urmând să fie mutați către alte închisori comuniste. Unii dintrei ei au mai fost închiși și la Curtea de Argeș și la Închisoarea Pitești.
Citește mai multe despre Argeșul, județul unde securitatea i-a închis pe episcopii beatificați de Papa Francisc AICI

„Poporul român, de-a lungul istoriei sale, a fost un popor al Crucii și al Învierii, așa cum scrie pe Arcul de Triumf din București”, le-a spus Părintele Patriarh copiilor prezenți la Sfânta Liturghie în ajunul noului an școlar, la Schitul argeșean Dragoslavele.

Mai mulți copii l-au întâmpinat cu flori duminică, 9 septembrie 2018, pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a participat la Sfânta Liturghie și a adresat la final un cuvânt de învățătură.
Un popor al Crucii și al Învierii

În contextul Anului Omagial al unității de credință și de neam, Preafericirea Sa a vorbit în duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci despre valorile creștine ale poporului român, care „după secole de suferință, creștinește îndurate, cu răbdare, credință și speranță, a ajuns la libertate și unitate națională”.

„Ca popor al Crucii și al Învierii, (…) suntem singurul popor din lume care are ca stemă vulturul purtând crucea în cioc”, a evidențiat Patriarhul României la Dragoslavele.

    Din Stema României învățăm mesajul creștin că prin Cruce ajungem la Înviere; prin iubire smerită față de Dumnezeu, prin dărnicie și bunătate și prin afirmarea dreptei credințe ne arătăm ca popor demn, creștin, iubitor de Hristos și de Biserică.

În continuare, Patriarhul Daniel a precizat că Sfânta Cruce nu lipsește nici din Imnul Național. Aici a amintit contribuția la idealul național a preoților militari români „cu crucea în frunte” care în Primul Război Mondial au încurajat „oastea creștină” să apere glia și credința.

    În acest An Centenar ne aducem aminte că, prin jertfă, peste 350.000 soldați români au murit în Primul Război Mondial pentru realizarea Unirii românilor.

Prin Cruce însemnăm corpul cu iubirea lui Dumnezeu

Reflectând la multa iubire a Mântuitorului, care s-a răstignit pentru mântuirea noastră, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că prin semnul sfintei cruci mărturisim iubirea nesfârșită a lui Dumnezeu arătată „în Hristos și prin Hristos”.

    Prin Cruce însemnăm corpul, trupul nostru cu iubirea Tatălui, cu iubirea Fiului și a Sfântului Duh, trăim în permanenta prezență și binecuvântare a Preasfintei Treimi.

Preafericirea Sa a precizat că și Mântuitorul răstignit pe Cruce cu mâinile întinse „arată îmbrățișarea iubirii Preasfintei Treimi față de întreg universul”.

„Crucea unește cerul cu pământul”, a continuat Preafericirea Sa făcând referire la brațele ei – vertical și orizontal. „Și așa, prin iubirea lui Dumnezeu se unește Creatorul cu creatura, Făcătorul cu făpturile create după chipul său”.

    Sfânta Cruce, ca semn al iubirii mai tare decât moartea, decât păcatul, decât diavolul și decât iadul este pretutindeni în viața creștinului, a subliniat Părintele Patriarh.

Crucea străbate viața creștinului

Pe lângă faptul că Sfânta Cruce este prezentă peste tot în spațiile sfinte, Ea „iese din Biserică” și se vede peste tot în viața creștinului: în lănțișorul pe care-l purtăm cu Sfânta Cruce, la răscruce de drumuri, la izvoare, fântâni, la poarta casei.

    Această putere sfințitoare a iubirii milostive a lui Hristos străbate viața toată noastră. Noi nu închidem pe Dumnezeu în Biserică și pentru o săptămână uităm de el și ne aducem aminte iar duminica.

Patriarhul a spus că din Biserică „învățăm iubirea Preasfintei Treimi și o arătăm în familie, în societate, la locul de muncă și oriunde ne aflăm” prin însemnarea cu semnul Sfintei Cruci.

La final, Părintele Patriarh i-a binecuvântat pe elevi și pe profesorii lor care încep mâine noul an școlar.
Daruri pentru Schitul Dragoslavele

După slujbă, Patriarhul Daniel a oferit Schitului Dragoslavele un set de Sfinte Vase liturgice realizate la atelierele Patriarhiei Române și mai multe cărți apărute recent la Editura Basilica.

Arhim. Pavel Toderiță, starețul schitului-stavropighie patriarhală, a mulțumit Patriarhului pentru daruri și binecuvântare, dar și pelerinilor veniți în număr mare din mai multe zone ale țării.

Părintele stareț a evidențiat proiectele numeroase realizate de conducătorul Bisericii Ortodoxe Române și s-a rugat pentru el.

    Ne rugăm la Dumnezeu, cler și popor, să vă întărească în credință, în fapte bune, să duceți la bun sfârșit multele proiecte pe care le-ați început, dar mai ales sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului!

Schitul Dragoslavele își are începuturile în timpul Patriarhului Miron Cristea, primul Patriarh al României, care a avut acolo o reședință de vară dăruită de musceleni.

Această casă a fost apoi restaurată și extinsă de Patriarhul Justinian Marina, care a dus acolo și biserica de lemn existentă.


Vineri s-au împlinit 101 ani de când există Vânătorii de Munte. Probabil cea mai complexă armă a oastei românești, Vânătorii de Munte au o reprezentare deosebită în județul nostru, cu un batalion la Curtea de Argeș și încă unul la Dragoslavele, înființate acu aproximativ 150 de ani. Oficialitățile județene au ținut să marcheze această zi și la Câmpulung și la Curtea de Argeș. Ambele batalioane au reprezentat cu cinste, din nefericire și cu pierderi de vieți sau răni grave, țara noastră și Argeșul pe teatrele de operațiuni unde au avut misiuni. De altfel, Vânătorii de munte din Dragoslavele se pregătesc pentru o nouă misiune în Afganistan care va debuta la începutul anului viitor. În jur de 400 dintre ei vor merge la Kandahar Air Field în cadrul acțiunii NATO Resolute Support.

Familiile celor trei tineri militari argeșeni morți în urmă cu două luni, la Dragoslavele, când se întorceau de la un exercițiu militar la Cincu,  se luptă cu Casa de Pensii a Armatei Române pentru a le face dreptate și pentru a evita mușamalizarea efectelor unei catastrofe.
Urmașii au formulat contestații și cer să li se recunoască drepturile: o dată ale lor, de moștenitori, dar, mai ales ale nevinovaților pe care Armata română i-a omorât, indirect, aceeași Armată nerecunoscând că moartea a survenit în condițiile în care legea stipulează clar că e accident de muncă.

Casa de Pensii a Armatei Române a decis că cei trei militari - Mihai Ionut Toma, George-Emilian Catană și Petre Cristian Toader au murit de capul lor. Mai exact, la cauza decesului scrie negru pe alb „fără legătură cu serviciul”.

În primă parte, purtătorul de cuvânt al MApn, Florin Jipa a declarat că Evenimentul se află în curs de cercetare și din această cauză nu a putut fi încadrat la articolul din legea privind pensiile militare, în care sunt specificate drepturile militarilor decedați ca urmare a unor evenimente intervenite în timpul și din cauza serviciului. Și până atunci sunt încadrați la articolul general, articolul 53. În momentul în care ancheta va fi finalizată, militarii vor fi încadrați la articolul 55 și vor primi banii retroactiv.

La scurt timp însă, a intervenit chiar ministrul Apărării, Adrian Țuțuianu, care a anunțat măsuri de urgență.

Am dispus măsuri de urgență. În seara aceasta vor fi emise deciziile de pensionare corecte. Am încercat să mă lămuresc unde au fost probleme, nu am încă o imagine completă asupra modului în care Casa de Pensii a colaborat cu structuri administrative din cadrul Ministerului Apărării Naționale. Voi clarifica aceste lucruri în cursul zilei de mâine și voi vedea și dacă este nevoie să modificăm anumite reglementări - a declarat ministrul Apărării, Adrian Țuțuianu. 

 

Și sindicatul pensionarilor militari a reacționat. Este o mizerie ce se întâmplă, pentru că militarul intră în profesie fără să aibă o asigurare de viață, așa cum este în toate armatele lumii. Nu sunt angajați pe contract de muncă, sunt angajați cu viața. Nu este de vină Casa de Pensii, Casa de Pensii este tutelată de o direcție, care de ani de zile sfătuiește într-un mod extrem de negativ împotriva miliarilor activi și în rezervă a declarat Valeriu Pricină, lider Sindicatul pensionarilor militari.

Pagina 1 din 2

Meteo

Cannot get Pitesti location id in module mod_sp_weather. Please also make sure that you have inserted city name.