Lumea oamenilor de știință și nu numai este în doliu, după moartea lui Stephen William Hawking, în vârstă de 76 de ani. Născut la 8 ianuarie 1942, în oraşul Oxford, Marea Britanie, Stephen Hawking  este considerat unul dintre cei mai mari fizicieni teoreticieni și cosmologi contemporani. Omul de știință s-a luptat mulți ani cu scleroză laterală amiotrofică.
Cu câteva luni înainte de a muri, Hawking a făcut una dintre cele mai importante predicții ale sale despre soarta Pământului. Cunoscutul astrofizician a făcut publică o predicţie apocaliptică despre Pământ, avertizând că planeta va deveni „un glob de foc” în mai puţin de 600 de ani, informează presa internaţională. Suprapopularea planetei până în 2600 şi creşterea puterii de consum vor transforma Pământul într-o minge de foc”, a spus Hawking prin intermediul unei înregistrări video, la un summit din Beijing.

 În 1950, când micul Stephen avea opt ani, familia sa s-a mutat la St. Albas, 30 de kilometri nord de Londra, potrivit site-ului www.ro.biography.name. Între 1950-1959 a urmat şcoala din St. Albans, iar în 1959 a câştigat o şcolarizare la Universitatea Oxford. Stephen a vrut să studieze matematica, deşi tatăl său ar fi preferat medicina, susţine site-ul dedicat fizicianului britanic, www.hawking.org.uk. Matematica nu a fost disponibilă la Oxford, aşa că a urmat fizica. După ce a absolvit Oxford în 1962, şi-a petrecut o perioadă scurtă de timp studiind petele solare la Observatorul Colegiului. Şi-a dat repede seama că e mai interesat de teorie decât de observaţie şi a lăsat Oxford pentru Trinity Hall, Cambridge, unde a studiat pentru un timp sub îndrumarea lui Fred Hoyle, cel mai distins astronom englez al vremii.
În 1963, Hawking a început să aibă primele simptome ale sclerozei amiotrofice laterale (ALS) sau boala lui Lou Gehrig, un tip de boală a neuronului motor, care în cele din urmă îi va afecta tot controlul neuromuscular, menţionează site-ul www.hawking.org.uk. Deşi medicii au prezis că Hawking nu va supravieţui mai mult de doi sau trei ani, el şi-a pierdut treptat utilizarea braţelor, picioarelor şi vocea, până când a fost aproape complet paralizat şi tetraplegic.
În 1965, a participat la un curs al matematicianul englez Roger Penrose, care elaborase recent o lucrare inovatoare pe tema singularităţii spaţio-temporale. Hawking, cu o vigoare reînnoită, s-a angajat în studiul astronomiei teoretice şi cosmologice, în special în domeniul găurilor negre şi singularităţii.

Un punct de cotitură în viaţa sa, a avut loc tot în 1965, atunci când s-a căsătorit cu Jane Wilde. Cei doi au avut împreună trei copii: Robert (1967), Lucy (1969) şi Timothy (1979). Cu ajutorul soţiei şi cu cel al îndrumătorului său de doctorat, Dennis Sciama, Hawking şi-a finalizat doctoratul şi a devenit cercetător şi, mai târziu, membru al corpului de cercetători al Gonville şi Caius College, Cambridge.

Între 1968 şi 1973, s-a alăturat echipei din cadrul Institutului de Astronomie din Cambridge, unde a început să aplice legile termodinamicii asupra găurilor negre prin intermediul unei matematici foarte complicate. La sfârşitul anilor '60, Hawking împreună cu colegul şi prietenul sau, Roger Penrose, au aplicat un nou model de complex matematic, care l-au creat din Teoria Generală a Relativităţii a lui Albert Einstein, în cercetările lor.


Stephen Hawking a lucrat la legile fundamentale care guvernează universul. Cu Roger Penrose, el a arătat ca teoria generala a relativităţii lui Einstein a presupus ca spaţiul şi timpul ar avea un început în Big Bang şi un sfârşit în găurile negre (1970). Site-ul www.hawking.org.uk precizează că aceste rezultate au indicat necesitatea unificării relativităţii generale cu teoria cuantică, cealaltă mare dezvoltare ştiinţifică a primei jumătăţi a secolului al XX-lea. O consecinţă a unei astfel de unificări pe care a descoperit-o a fost că găurile negre nu ar trebui să fie complet negre, ci ar trebui să emită radiaţia "Hawking" şi, în cele din urmă, să se evapore şi să dispara (1974). O altă presupunere este că universul nu are nicio margine sau limită în timp imaginar. Aceasta ar însemna că felul în care a început universul a fost complet determinat de legile ştiinţei.

În colaborare cu Brandon Carter, Werner Israel şi David Robinson, Hawking a furnizat o dovadă matematică pentru aşa-numita "No-Hair Theorem" a lui John Wheeler, potrivit căreia gaura neagră este descrisă în întregime de către cele trei proprietăţi (masa, momentul cinetic şi sarcina electrică), şi a propus cele patru legi ale mecanicii găurilor negre, similare cu cele patru legi clasice ale termodinamicii. După analiza emisiilor de raze gamma, el a sugerat, de asemenea, că găurile primordiale sau "găurile negre mini" ar fi fost formate după Big Bang.

În 1973 Hawking a părăsit Institutul de Astronomie, Departamentul de Matematică Aplicată şi Fizică Teoretică, iar un an mai târziu se afla în imposibilitatea de a se hrăni sau a coborî din pat, discursul său devenind extrem de neinteligibil.

În acelaşi an, 1974, Hawking şi Iacov Bekenstein au arătat că găurile negre nu sunt de fapt complet negre, şi că acestea ar trebui să creeze şi să emită termic particule sub-atomice, cunoscute astăzi ca radiaţia Hawking, până când în cele din urmă îşi epuizează energia şi se evaporă, potrivit www.ro.biography.name. Acest lucru a dus la aşa-numitul "Paradox al Informaţiei" sau "Paradoxul lui Hawking", prin care informaţia fizică (ceea ce înseamnă identitatea şi proprietăţile particulelor distincte), pare a fi complet pierdută în univers, în contradicţie cu legile acceptate ale fizicii.

 La vârsta de 32 de ani, a fost ales ca unul dintre cei mai tineri membri ai Societăţii Regale. În 1979 a fost numit profesor Lucassian de matematică la Universitatea Cambridge, post ce l-a deţinut timp de 30 de ani, până la pensionare. În 1982, a fost numit Comandor al Ordinului Imperiului Britanic (CBE).


Trei ani mai târziu, în 1985, s-a îmbolnăvit de pneumonie şi a suferit o intervenţie de traheotomie, care l-a lăsat în imposibilitatea de a vorbi, dar numeroşi prieteni au colaborat la construirea unui dispozitiv care i-a permis să scrie pe un calculator cu mişcări mici ale corpului, şi apoi să vorbească ceea ce a scris, folosind un sintetizator de voce.

În 1988, a devenit cunoscut pentru publicul larg, după ce a publicat primul său best-seller, "O scurtă istorie a timpului". Opiniile lui Hawking cu privire la existenţa lui Dumnezeu au făcut obiectul a numeroase dezbateri, în momentul publicării acestei cărţi, în care el se susţinea că descoperirea unei "Teorii a Totului", ne-ar permite să "cunoaştem ce este în mintea lui Dumnezeu".


În 1989, a fost numit Companion de Onoare al CBE. A acumulat 13 diplome de onoare, precum şi multe alte premii şi medalii, printre care Premiul Albert Einstein, cel mai prestigios din fizica teoretică.

În 1991, s-a despărţit de soţia sa, iar patru ani mai târziu s-a căsătorit cu asistenta lui, Elaine Mason, de care a divorţat în 2006.

După ce în 2001 a publicat o nouă carte, "Universul într-o coajă de nucă", în 2003 s-a îmbolnăvit din nou grav de pneumonie.


În anul 2004 Hawking a inversat dramatic una dintre afirmaţiile sale controversate anterioare, cu privire la găurile negre (care distrug tot ceea ce cade în ele şi că nu se pot recupera informaţii dintr-o gaură neagră), susţinând că noile descoperiri ar putea ajuta la rezolvarea aşa-numitului "Paradox al informaţiei", după cum arată site-ul www.ro.biography.name. În noua sa definiţie despre găurile negre, orizontul evenimentului nu este atât de bine conturat, şi o gaură neagră nu poate ascunde complet tot în ea din exterior, îmbrăţişând conceptul de multivers, pentru a ajuta la explicarea conservării informaţiei în găurile negre. Anul următor, a publicat o carte despre istoria timpului, "O mai scurtă istorie a timpului", iar în 2009, a fost decorat cu Medalia Prezidenţială a Libertăţii, cea mai înaltă distincţie civilă din Statele Unite ale Americii.

În 2010, în cartea sa, "The Grand Design", afirma fără echivoc inexistenţa lui Dumnezeu: "creaţia spontană este motivul pentru care există mai degrabă ceva decât nimic; De ce există universul?; De ce noi existăm? Nu este necesar să-l invocăm pe Dumnezeu pentru a pune un univers în mişcare", schimbându-şi astfel ideile pe care le avea cu peste 20 de ani în urmă, în care susţinea existenţa lui Dumnezeu, potrivit www.ro.biography.name. De asemenea Hawking mai afirma că fizica modernă ca ştiinţă nu trebuie să lase niciun loc lui Dumnezeu în ecuaţia apariţiei Universului, iar ştiinţa poate explica singură originea tuturor lucrurilor.

Președintele Klaus Iohannis a semnat astăzi decretul de trecere în rezervă a generalului Marcel Opriș, directorul Serviciului de Telecomunicații Speciale (STS), anunță Administrația Prezidențială, într-un comunicat. Cererea de trecere în rezervă a fost adresată chiar de Marcel Opriș. El a condus serviciul timp de 12 ani.
În acești ani, averea acestuia a crescut exponențial. potrivit declarațiilor de avere publicate, singura proprietate pe care Opriș o avea dinaintea ascensiunii sale în fruntea STS era un apartament în București, dar nici acela nu-i aparţinea domniei sale, ci soției, Camelia Opriș.
La un an după ce a ajuns șef la STS, Opriș a cumpărat 3,4 hectare de teren la Podu Dâmboviței, comuna Dâmbovicioara în județul Argeș, într-o zonă de mare interes imobiliar datorat dezvoltării turismului rural. La Podul Dâmboviței a trăit aproape 40 de ani fostul prozator, dramaturg și președinte al TVR, Paul Everac.
Peste un an, a mai cumpărat încă 25 de hectare tot la Podu Dâmboviței, și încă 450 de metri de teren intravilan la Bragadiru, lângă București.

Presa a scris că Opriș și-a donat terenurile din Dâmbovicioara unei anume Ana Vintilă. Conform declaraţiei sale de avere, din 2012, cele 28,5 de hectare de pădure şi păşune pe care temutul general de la STS i le-a donat Anei Vintilă valorau 350.680 lei, adică peste 3,5 miliarde de lei vechi.

Generalul a mai avut şi o casă în Curtea de Argeş, pe care a vândut-o în urmă cu câţiva ani. În plus se știe că este în relații destul de bune cu Lucian Pahonțu, șeful SPP, lereșteanul care conduce Serviciul de Protecție și Pază de peste un deceniu. Practic, Pahonțu și Opriș sunt cei mai vechi șefi de instituții considerate a fi extrem de influente în România.

În 2009 şi-a cum­pă­rat şi un apartament de vacanţă, la mare, la Eforie. Cu toate aceste achiziții imobiliare, generalul a pus şi bani deoparte, între 2006-2009 adunând în trei conturi aproximativ 135.000 de euro, de pe urma cărora câștiga, anual, peste 10.000 de euro din dobânzi, conform investigaţiilor Jurnalului Naţional.

LEGĂTURILE CU BĂSESCU
Personaj destul de discret, Marce Opriș a fost numit în funcția de director STS, cu rang de secretar de stat, de preşedintele Traian Băsescu în data de 7 decembrie 2005. Originar din localitatea Chieşd, judeţul Sălaj, Marcel Opriş a absolvit Facultatea de Electronică şi Informatică din cadrul Academiei Tehnice Militare din Bucureşti.

După numirea în fruntea STS, generalul Marcel Opriş a fost fidelizat de preşedintele Traian Băsescu prin trei avansări în grad: general-maior (cu două stele), printr-un decret prezidenţial din 23 decembrie 2006, general-locotenent (cu trei stele), printr-un decret prezidenţial din 1 decembrie 2008 şi general cu patru stele, printr-un decret prezidenţial din 30 noiembrie 2011. Trei avansări, trei stele de general în doar şase ani!

După alegerile prezidenţiale din 2009, generalul Opriş a fost acuzat că şi-ar fi pus oamenii să ajute PDL să numere voturile, precum şi că, în ziua votului, STS ar fi transmis sms-uri prin intermediul reţelei de telefonie mobilă, prin care Traian Băsescu era dat câştigător.

Printr-un decret din 18 decembrie 2010, preşedintele Băsescu l-a decorat pe generalul Opriş cu Ordinul Naţional „Steaua României", în grad de ofiţer, pentru „rezultatele remarcabile obţinute în organizarea şi coordonarea STS".

Recent, au ieşit la iveală primele documente care dovedesc faptul că Opriş a fost cercetat în cel puţin trei dosare pentru implicarea instituţiei pe care o conduce în procesul electoral din 2009, dar şi pentru câteva licitaţii şi contracte dubioase cu miros de corupţie atribuite unor firme la care soţia sa era angajată.

Dosarele au fost clasate şi, până la momentul în care jurnalistul Dan Andronic a dat publicităţii "intimităţile" dintre politicianul Sebastian Ghiţă şi anumiţi şefi ai instituţiilor de forţă, Marcel Opriş a fost dat uitării. După ce şeful STS a apărut pe lista scurtă a celor ce trebuie să dea cu subsemnatul în faţa membrilor comisiei, referitor la alegerile din 2009, presa centrală a prezentat în detaliu şi modul în care firme controlate de fugarul Ghiţă sau gestionate de acesta prin intermediari au primit contracte de la STS în valoare de 50 milioane de euro.

Surprize nebănuite ne oferă şi trecutul şefului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. Cine a avut curiozitatea să arunce o privire, până în data de 4 mai 2017, pe site-ul STS, putea găsi câteva însemnări interesante în biografia generalului Marcel Opriş. Printre altele, la capitolul "Activitate profesională - În Ministerul Apărării Naţionale", Opriş se lăuda cu funcţia deţinută din perioada 1982-1989 ca " şef autostaţie radiodifuziune la UM 02487 Bucureşti". Ei bine, după numai patru zile, pe 8.05.2017, CV-ul generalului Marcel Opriş a suferit o schimbare majoră. Orice referire la unităţile militare la care a activat, inclusiv la UM 02487, a fost ştearsă. Mai pe înţelesul tuturor, biografia oficială a şefului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, Marcel Opriş, postată pe site-ul instituţiei pe care o conduce, a fost "coafată" în mare grabă.

O explicaţie poate fi găsită în documentele aflate în dosarele Revoluţiei din decembrie 1989, redeschise forţat în urma deciziilor Curţii Europene a Drepturilor Omului. Din Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ) nr. 692/C2/2016, referitoare la redeschiderea urmăririi penale în dosarul 11/P/2014, aflăm că UM 02487 se ocupa cu "război psihologic şi asigurare cu tehnică de propagandă şi cultură - televizoare, aparate radio, amplificatoare de putere, magnetofoane - pentru întreg Ministerul Apărării Naţionale". Mai mult din documentul sus-menţionat reiese că autospecialele, pe care activa la acea dată şi Marcel Opriş, au fost trimise în data de 21 decembrie în Piaţa Palatului, la mitingul care a declanşat căderea dictatorului Nicolae Ceauşescu. Martorul citat în Ordonanţă afirmă că maşinile UM 02487 au fost sursa vuietului care bulversase tovarăşii aduşi cu arcanul la miting, provocând busculadă şi furie în rândul manifestanţilor.

 

Meteo

Cannot get Pitesti location id in module mod_sp_weather. Please also make sure that you have inserted city name.