20 august 1968. Pe poarta uzinei de la Colibași (Pitești) a ieșit primul autoturism românesc, Dacia 1100. Mașina avea culoare crem (n.r. - Alb 40), iar la volan se afla însuși Nicolae Ceaușescu, președintele Republicii Socialiste România. Oficial, el a primit și a condus prima Dacie.

În realitate însă, Ceaușescu a primit modelul cu numărul 75, intens testat înainte, conducerea fabricii vrând astfel să se asigure că va da dictatorului o mașină impecabilă, fără nicio problemă. Mașina condusă de Ceaușescu la lansare există în continuare. Ea face parte din colecția de vehicule cu interes istoric deținute de Automobil Clubul Român.

Primul vehicul de preserie Dacia 1100 a fost asamblat la data de 3 august 1968, dar inaugurarea uzinei Dacia şi a primului model a avut loc pe 20 august 1968. În total au fost produse 37.546 de modele Dacia 1100.
În 2004 s-a lansat Dacia Logan, 2008 a fost anul Sandero şi Duster, în 2010. În martie 2020 compania a prezentat un model 100 % electric, Dacia Spring.

În prezent, Dacia produce în România aproape 350.000 de autoturisme pe an. Se mai adaugă peste 500.000 de motoare şi peste 500.000 de cutii de viteză. Modelele Dacia sunt vândute în 44 de ţări, pe 4 continente.

Dacia este cea mai mare companie din România, cu afaceri de 5,2 miliarde de euro în 2019.

Sursa: Mediafax

Actorul Florin Călinescu apare în imagini absolut spectaculoase, de la începutul anilor 80, difuzate de TVR. Florin Călinescu, cel care are o casă de vacanță în Argeș, județ unde nu a reușit să iasă senator sub flamura PNL, apare în imagini recitând poezii în care preamărește regimul comunist la "Cântarea României".
Cântarea României era un festival care avea menirea de a promova ”educarea oamenilor, a tinerei generații, în spiritul dragostei față de muncă, al devotamentului față de patrie și partid, față de cauza comunismului".
Printre altele, Florin Călinescu o numea pe Elena Ceaușescu "neobosit savant"  pe contul de YouTube "RomaniaRetro".

ANAF scoate la licitaţie, pe 31 ianuarie 2019, un automobile de tern ARO 304, care a aparţinut lui Nicolae Ceauşescu, confiscat de la omul de afaceri Ovidiu Tender.
Preţul de pornire al licitaţiei este de 137.000 de lei.
Automobilul a fost fabricat în 1977, este gri, are 2500 de cmc şi a circulat 72.453 de km.

Publicația britanică The Telegraph a publicat un amplu articol despre o Dacie specială cu care era dus Ceaușescu la diverse vizite de lucru în anii 80' și despre proprietarul mașinii, Ovidiu Măgureanu. Mașina poreclită Tovarășa a fost produsă în 1982 șl avea dotări cu totul speciale pentru acele vremuri: aer condiționat, cutie automată și motor de 2200 cc. Este, la vremea ei, cea mai prestigioasă mașină care a purtat sigla Dacia, fiind și mașina prezidențială a lui Ceaușescu.

Mașina numită Dacia 2000 este practic un Renault 20 cu piese din străinătate. Unii spun că a fost asamblată la Mioveni, alții că a venit gata asamblată din Franța și că siglele Renault au fost înlocuite aproape peste tot cu cele ale Dacia. Actualul proprietar a cumpărat-o prin intermediul unui site în 2012 pentru 1.500 de euro și a restaurat-o, scrie hotnews.com.

Pe talonul mașinii scrie că poate rula cu 175 km/h. Deși cele mai comode locuri erau cele din spate, Ceaușescu călătorea pe locul din dreapta față, iar în spate își ținea gărzile de corp!

”Tovarășa” chiar are dotări excepționale pentru o mașină românească de acum 36 de ani. Motorul este puternic de 2200 cc şi dezvoltă 115 CP.  Dacia specială are aprindere electronică cu senzori de citire pe volan, cutie automată în trei trepte, pilot automat pe volan, aer condiţionat, servodirecţie, geamuri electrice şi închidere centralizată. Tempomatul nu a funcționat niciodată.

The Telegraph mai scrie și despre alte mașini de lux pe care familia Ceaușescu le-a deținut, inclusiv despre un model Buick Electra despre care se spune că Ceaușescu l-a primit cadou de la președintele SUA Richard Nixon.

Sursa video: Youtube

canal: mașinistul

Judecătorul Mircea Aron a fost ales, miercuri, președinte al Consiliului Superior al Magistraturii. Judecătorul Mircea Aron este reprezentantul ales din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție în Consiliul Superior al Magistraturii.
El și-a prezentat în fața Plenului CSM proiectul managerial cu obiectivele și prioritățile din mandatul său, precum și viziunea sa pentru rezolvarea vulnerabilităților sistemului judiciar. De asemenea, el a răspuns întrebărilor adresate de către membrii CSM în legătură cu abordarea unor soluții pentru eficientizarea activității.

Debut de carieră: procuror militar la Curtea de Argeș
Interesant este că noul șef al CSM și-a început cariera în Argeș. Judecătorul Mircea Aron (63 de ani) este membru al CSM din 2011. De-a lungul carierei sale, el a fost procuror la Procuratura Curtea de Argeş, în 1981, apoi la Procuratura Sectorului 2 Bucureşti, la Procuratura Generală, iar din 1990 până în 1992 a fost procuror militar la Direcţia Parchetului Militar din Procuratura Generală. Din 1992 până în 1998, Aron a fost judecător la Curtea Supremă- Secţia Militară, între 1998-2001 a fost secretar general adjunct al CSM, iar în perioada 2001- 2002 membru al Consiliului. Potrivit CV-ului său, judecătorul a activat în iunie- decembrie 2004 la Curtea de Apel Bucureşti, iar în 1998-iunie 2004 şi decembrie 2004- 6 ianuarie 2011 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

I-a judecat pe apropiații lui Ceauseșcu

În 1993, Mircea Aron a făcut parte din completul de la Înalta Curte care a judecat recursul în procesul celor mai apropiați colaboratori ai lui Nicolae Ceaușescu. Tudor Postelnicu, Ion Dinca, Emil Bobu și Manea Mănescu fuseseră condamnați în 1990 pentru genocid.
Acuzația Parchetului a fost însă demontată print-o lucrare de referință a juristului Gheorghe Diaconesu, fost procuror șef al Procuraturii Militare. Instanța a decis în recurs să condamne la 17 ani închisoare pe Tudor Postelnicu, 15 ani închisoare pe Ion Dincă și câte 10 ani închisoare pe Emil Bobu și Manea Mănescu.

Trecutul întunecat: Dosarul Berevoiești
Nici nu a fost bine uns șef al CSM, că revoluționarii, sau cel puțin o parte dintre ei, i-au cerut să își clarifice trecutul de procuror militar în perioada comunistă. In opinia Asociatiei 21 Decembrie 2015, in mandatul judecatorului Mircea Aron de sef al CSM "trebuie sa ne luam grija ca se vor mai face demersuri la CSAT pentru deconspirarea colaboratorilor securitatii si ai serviciilor secrete din Justitie".
In acest context, Asociatia 21 Decembrie 1989 evidentiaza ca nu rezulta de nicaieri daca Mircea Aron "a fost sau nu cenzor in anul 1990 al dosarelor membrilor fostului CPEx al partidului comunist, urmeaza sa ne spuna din jiltul prezidential din CSM, desi nu pare si nu este un prieten al transparentei". "Candidatul unic la presedintia CSM 2016 este cunoscut publicului din dosarul BEREVOIESTI - 1991, care a ingropat si mai mult documentele securitatii, fiind procuror de caz impreuna cu Mircea Levanovici. Dosarul nr. 30/P/1991 deschis din cauza presei care a dezvaluit opiniei publice operatiunea ilegala a Diviziunii B a SRI savarsita de niste oarecare Bordeianu si Spataru, ofiteri de securitate preluati de noua structura, a fost insa ingropat ca si dosarul revolutiei.

Mircea Aron i-ar urma in functia de presedinte al CSM, judecatorului Adrian Bordea, fiul fostului sef al Directiei I – Politic a Securitatii Statului, Aron Bordea, potrivit dezvaluirilor existente si in presa, despre cum acesta facea prin 1985 rapoarte despre Doina Cornea. Si Adrian Bordea a fost ales presedinte al CSM in 2015 candidand tot de unul singur, dupa ce anterior exercitase fara glorie un mandat de vicepresedinte.

Ca un facut, majoritatea documentelor de la Berevoiesti erau anterioare datei de 22 Decembrie 1989, aveau caracter de secret de stat si apartineau fostei Directii I a securitatii, adica tocmai acolo unde intre 1980-1986 fusese sef Aron Bordea, tatal presedintelui de ieri al CSM, Adrian Bordea. Iar procurorul ales (anume desemnat?) si trimis de Directia procuraturii militare la Berevoiesti sa-i intimideze pe ziaristii Romaniei libere, este nimeni altul decat Mircea Aron, care asa cum aratam a preluat cazul ...

Într-o rapa din apropierea comunei Berevoiesti, au fost gasite rupte, arse si acoperite cu pamant documente apartinand fostei Securitati. Din dosarul "Berevoiesti" reiese faptul ca Securitatea inca isi continua activitatea in primele luni postrevolutionare, in ciuda decretului din 22 decembrie 1989 care desfiinta Departamentul Securitatii Statului", se arată într-o parte a comunicatului remis de asociația de revoluționari.

 Iată ce scria Jurnalul Național despre dosarul Berevoiești:
21 MAI 1990. Cazul Berevoiesti nu a fost niciodata deslusit.Comuna Berevoiesti, o localitate linistita din judetul Arges, era toata o forfota. Zeci de persoane, politisti, Armata, ziaristi. Motivul pentru care erau toti acei oameni acolo: intr-una dintre rapele de prin partea locului, apropape de paraul Rausor, fusesera descoperite, arse si ingropate documente ale fostei Securitati. Localnicii stiau de aproape un an de "comoara din rapa", dar abia atunci scandalul izbucnise cu toata forta. Romania Libera publica din decembire 1990 documentele dezgropate de la Berevoiesti. Abia pe 20 mai 1991 au organizat o conferinta de presa in care au dezvaluit sursa documentelor. Conferinta a fost urmata de o "expeditie" la fata locului pentru a demonstra pe viu cele afirmate.

Ce cautau acele materiale in groapa, ce contineau ele si cat de importante erau ele? Sunt doar cateva dintre intrebarile pe care le-a ridicat cazul Berevoiesti si care nu si-au gasit raspunsul pana in prezent.

SECRETELE DIN DOSARUL BEREVOIESTI
Cu siguranta, rapa din apropierea Berevoiestiului pastreaza secrete care nu vor fi cunoscute poate niciodata. Dosarul cazului Berevoiesti, rezultat in urma anchetelor Parlamentului si ale Procuraturii, se afla in prezent in arhiva Camerei Deputatilor. In el se gasesc informatii inedite despre perioada postdecembrista.

Una dintre primele masuri luate imediat dupa Revolutie si intens mediatizate a fost desfiintarea Departamentului de Securitate a Statului (DSS). "Securitatea a fost desfiintata", acesta a fost sloganul care a circulat dupa Revolutie si asa a ramas in istorie. In mod logic, o data cu DSS au disparut si unitatile componente. Printre ele si Directia I, condusa de col. Gheorghe Ratiu. Hartiile gasite la Berevoiesti proveneau in majoritate de la Directia I, iar dosarul Comisiei parlamentare de ancheta a scos la iveala o informatie importanta. In dosarul "Scurt istoric al cazului Berevoiesti" se precizeaza ca "la intrarea revolutionarilor in interiorul DGS (n.r. - Directia Generala de Securitate) si DSB (n.r. - Directia de Securitate Bucuresti), adica pe 22 decembrie 1989, documentele au fost sigilate de comisii mixte (ale Armatei si revolutionarilor), intocmindu-se o situatie a fisetelor metalice si a incaperilor in care acestea erau amplasate. Documentele din fisete au ramas sub sigiliu pana in luna februarie 1990, cand noul comandant al Directiei I, col. Spataru Dumitru, in baza Ordinului nr. 38, a procedat la desigilarea si inventarierea documentelor". In conditiile in care Securitatea fusese desfiintata, nu ar mai fi avut nici o logica sa se vorbeasca de Directia I, care, ca si structura a fostului Departament de Securitate a Statului (DSS), ar fi trebuit sa dispara odata cu acesta.

SECURITATEA, RESUSCITATA
Am suspectat o simpla eroare a membrilor Comisiei parlamentare, care, civili fiind, nu cunosteau modul de structurare a Securitatii.

In urma altor investigatii am descoperit insa Ordinul nr. 1 al sefului Consiliului Sigurantei Nationale, Gelu Voican Voiculescu. In acest ordin, scris de mana, se stipuleaza negru pe alb: "Raman toate directiile cu urmatoarele modificari". Si sunt enumerate schimbarile facute: "Directia a IV-a va fi incadrata cu ofiteri MApN loiali Revolutiei; Actuala incadrare va fi redistribuita la unitatile MApN ca ofiteri trupa sau specialisti, conform pregatirii acestora. Prima masura va consta in eliberarea de catre ofiterii CI a birourilor ocupate, o data cu documentele aflate asupra lor. Aceasta documentatie va fi predata organelor de comanda a unitatilor. Personalul Directiei a V-a se demite din functie, cadrele fiind trecute in rezerva, cu exceptia acelora care s-au dovedit loiali prin misiunile indeplinite. Situatia de mai sus se extinde si asupra Directiei a VI-a (Cercetari Penale). Locurile ramase vacante vor fi completate cu cadre provenite din procuraturile civile". Aceasta informatie schimba fundamental datele problemei. Ultimele zile ale anului 1989 si primele luni din 1990 au fost descrise mereu ca o perioada tulbure, in care nimeni nu a stiut foarte bine ce se intampla si nici ce sa faca. In acea perioada confuza au existat insa si persoane care si-au pastrat sangele rece, au modificat structura directiilor, si l-au inlocuit pe gen. Ratiu cu col. Spataru. Un alt aspect neclar al afacerii este preluarea de catre MApN in luna februarie a unitatii Directiei I. De cine mai apara armata la acea data documentele?

BALBAIELILE SRI
Cum ajunsesera documentele fostei Securitati intr-o rapa? Cine incercase sa le arda, pentru ca hartiile prezentau semne clare de incinerare? Pentru ca era vorba de documente ale fostei Securitati, prima institutie luata la intrebari a fost SRI. Tonul general a fost ca Serviciul Roman de Informatii arde documentele Securitatii pentru a sterge informatii compromitatoare despre oamenii care ajunsesera la putere. Mai mult, pentru ca in rapa fusesera gasite si fragmente de documente purtand antetele PNT-CD si PNL, SRI a fost suspectat si ca ar face in continuare politie politica.

Modul in care a reactionat SRI a amplificat si mai tare banuielile. Initial, Virgil Magureanu, directorul Serviciului Roman de Informatii, chemat in fata Parlamentului pentru a da explicatii, a afirmat ca SRI nu este implicat in aceasta afacere.

Dupa cateva zile, SRI a emis un comunicat de presa, in care recunostea ca hartiile de la Berevoiesti ii apartineau, dar afirma ca reprezinta rezultatul unui "plan de dizlocare, prin care ofiterii de informatii au trecut la abandonarea documentelor fara valoare operativa". Rechemat, Magureanu va da o replica ramasa celebra: "... Imi par mie insumi stupid". Pentru a afla adevarul despre ceea ce s-a intamplat la Berevoiesti, a fost constituita o comisie parlamentara.

TELENOVELA BEREVOIESTI
Comisia a investigat aproape 100 de persoane: localnici, ziaristi, ofiteri ai SRI. Rezultatele nu au fost spectaculoase. Serviciul Roman de Informatii a prezentat o varianta dulceaga, iar oamenii implicati au avut grija sa se puna de acord, astfel incat varianta este dificil de demontat. Potrivit lor, totul a fost o gafa a ofiterilor care au efectuat transportul. Documentele erau deseuri, trebuiau distruse. Numai modul pe care il alesesera era incorect. Initial, se incercase trimiterea lor la fabricile de tocat hartie de la Gradistea si apoi la Scaieni. Au fost insa refuzati, oamenii de acolo temandu-se sa distruga documente ale fostei Securitati. Atunci, colonelului Nicolae Bordeianu, din cadrul unitatii SRI care a mostenit Directia I a DSS, i-a venit ideea sa arda hartiile la o ruda care avea cuptor de paine. I-a impartasit aceasta idee si sefului sau, col. Spataru Dumitru, care i-a spus sa rezolve problema. Asa ca, in noaptea de 29 iunie 1990, lt. col. Nicolae Bordeianu insotit de alti cinci colegi (mr. Ionascu Cornel, cpt. Gheorghe Floare, cpt. Ipcar Ioan, lt. maj. Dobre Haret si plut. maj. Cristea Gheoghe, conducatorul auto) au plecat cu un camion incarcat cu aproximativ 90 de saci continand documente ale fostei Securitati, spre comuna Berevoiesti. O data ajunsi acolo, ofiterii au incercat sa arda documentele in cuptor. Era insa vorba de saci intregi de documente care trebuiau distruse si treaba nu a mers asa de simplu cum se asteptau ei. Au luat hartiile si le-au dus pe malul paraului Rausor, situat la cativa kilometri de comuna argeseana. Au descarcat camionul, au dat foc la hartii si au pus pamant pentru a masca locul. Hartiile mai ardeau inca atunci cand ei au plecat. Locul a fost descoperit printr-o pura intamplare de vacarul satului, care a anuntat cadrele didactice aflate la un picnic in zona.

Cu o rapiditate demna de invidiat, la doar doua zile, pe 2 iulie, informatia a ajuns la col. Spataru. Ofiterii au fost trimisi sa recupereze documentele de la localnici si sa camufleze mai bine locul.

"BATAIE" PE HARTII
Cu toate ca au varsat sase autobasculante de steril peste hartii, ofiterii nu au reusit sa acopere urmele. In luna decembrie 1990, Unitatea de protectie contrainformativa a constatat cu surprindere ca in suplimentul Strict Secret al cotidianului Romania libera apareau documente ale fostei Securitati: transcrieri ale unor convorbiri telefonice, dosare de urmarire informativa, dosare de corespondenta secreta. 11 luni mai tarziu, Romania libera dezvaluia intr-o conferinta de presa ca documentele proveneau dintr-o rapa din judetul Arges, unde SRI aruncase documente ale fostei Securitati.

In aceeasi zi a fost organizata si o "expeditie" pentru a demonstra ca documentele proveneau din groapa. Venirea serii i-a determinat sa amane sapaturile pentru ziua urmatoare. A doua zi a venit si Procuratura Militara. Procurorul militar Mircea Levanovici, care ancheta cazul, depasit de situatie, a asistat ca simplu spectator la dezgroparea documentelor de catre ziaristi. "Groapa apartine ziaristilor si ei sunt proprietarii documentelor. Vreti ca noi sa asteptam si dvs. sa ne dati raspunsuri in doi peri? Eu zic sa nu exagerati, cum sunteti obisnuiti sa faceti, si sa ne lasati pe noi sa sapam, ca nu ne cade coada sa punem mana pe lopata", a motivat Bacanu actiunea iesita din tipar a jurnalistilor.

Din rapa au fost scosi, timp de doua zile, 23 de saci cu documente, transportati cu un camion la sediul Directiei Judetene de Politie Arges din Pitesti. Acolo au fost depozitati intr-o camera sigilata. Deschiderea camerei se putea face numai in prezenta unui reprezentant al ziarului, care detinea una dintre cele doua chei ale usii.

ARHIVA DRECTIEI I
Laboratorul de expertize criminalistice a incercat apoi sa reconstituie documentele. A fost o munca de Sisif. Unele dintre hartii fusesera rupte, apoi arse, amestecate cu pamant, dezgropate de sateni. In rapa mai sapasera si jurnalistii si apoi militarii. Sapaturile fusesera facute haotic, fara nici o grija pentru materiale. Expertii numiti au constatat ca documentele proveneau din acelasi loc, ca apartinusera fostului Departament al Securitatii Statului (DSS) si le reconstituisera intr-o oarecare masura. Printre documentele distruse la Berevoiesti au existat si multe materiale informativ-operative care au apartinut Directiei I din Departamentul Securitatii Statului, condusa la acea data de col. Spataru Dumitru, provenit de la MApN. Col. Dumitru a negat initial ca documentele provin din directia condusa de el, iar despre ipoteza ca ar fi fost documente care nu ar fi fost distruse din neglijenta a afirmat ca este o provocare.

Ancheta interna a SRI a ajuns la concluzia ca documentele proveneau din fisetele ofiterilor. Pe 22 decembrie 1989, fostul sef al Directiei I, col. Gheorghe Ratiu, ordonase distrugerea documentelor de interes operativ, care priveau reteaua informativa. Scopul era protejarea informatorilor si a colaboratorilor din reteaua Securitatii de o posibila razbunare a revolutionarilor. Cu toate ca era o misiune foarte importanta, trierea si modul de distrugere au fost lasate la libera apreciere a ofiterilor din compartimentele respective. "Acestia au procedat la ruperea si punerea in sacii de corespondenta a documentelor cuprinse in dosarele informative, mape de verificare, supraveghere informativa (70 de cazuri), retea informativa (157 de surse) si 20 de cazuri de control (de la municipiul Bucuresti si judetele Iasi, Buzau, Neamt, Bacau, Timis, Mehedinti, Vrancea, Dolj, Cluj).

Documentele au fost puse in 82 de saci care au fost depozitati in grupul sanitar al Directiei I si intr-o camera de langa magazia de armament. In dupa-amiaza zilei de 22 decembrie, unitatea a fost preluata de grupuri de revolutionari. In luna februarie 1990, unitatea a fost preluata de MApN. Fisetele au fost desigilate si materialele inventariate, dar documentele din grupul sanitar au ramas in acelasi loc. In luna iunie incepuse sa circule un zvon ca unitatea va fi mutata. Atunci si-a amintit si conducerea directiei de documentele din WC. Fara sa mai faca vreo triere, fara proces-verbal, pur si simplu au hotarat sa le distruga. Astfel au ajuns hartiile in rapa de la Berevoiesti".

DE FORMA
In anul 1991 a fost infiintata o comisie parlamentara care sa ancheteze ceea ce s-a intamplat la Berevoiesti. Activitatea acestei comisii nu a avut rezultate spectaculoase.

Comisia insasi, intr-un raport preliminar, isi recunoaste neputinta si, deoarece urmau alegeri, solicita ca noul Parlament sa formeze o noua comisie care sa investigheze ceea ce s-a intamplat la Berevoiesti. Nu a mai fost formata nici o alta comisie. O data iesit din atentia presei, cazul Berevoiesti nu a mai prezentat nici un interes pentru guvernanti. Nicolae Ionescu Galbeni, unul dintre membrii Comisiei parlamentare de ancheta, a declarat pentru Jurnalul National: "Comisia a fost creata mai mult de forma, deoarece nu avea atunci pregatirea necesara pentru investigatie. SRI, chiar cu Magureanu in frunte, era foarte dibaci, au prezentat niste versiuni care erau verosimile, dar nu trebuiau neaparat sa fie si reale. Din investigatiile facute in timpul ala nu s-a putut demonstra ca au fost distruse acolo materiale importante. Nu s-au gasit elemente care sa confirme ca materiale de mare importanta au fost gasite la Berevoiesti. Felul in care s-a prezentat toata treaba asta avea un aspect de verosimilitate in spatele careia se intrezarea ca nu erau sincere afirmatiile si documentarea pe care o facuse SRI. Nu am demonstrat ca acolo ca s-ar fi distrus dosare operative ale fostei Securitati, dar asta nu inseamna ca nu s-au distrus".

CONCLUZIA COMISIEI DE ANCHETA: DIVERSIUNE
"Cazul Berevoiesti a fost, dupa opinia noastra, una dintre multele actiuni de destabilizare si diversiune ale perioadei de dupa Revolutie. S-a incercat sa se abiliteze ideea ca numeroase dosare informative (circa 106.246) ce lipsesc din arhivele vechii Securitati au fost arse la Berevoiesti. Dupa investigatiile Comisiei de ancheta, unele dintre aceste dosare au fost ridicate de Ministerul Apararii Nationale, care le-a depozitat la Pitesti, iar altele (destul de multe) au ajuns pe mainile unor fosti securisti sau ale unor persoane care au avut functii publice (Gelu Voican Voiculescu, de pilda), care si-au insusit ilegal si abuziv dosare din arhive pentru a le folosi in scopuri personale sau politice (cazul Coposu). Unii ziaristi (P.M. Bacanu si altii) au ridicat documente din groapa de la Berevoiesti, le-au procurat de la taranii din regiunea Berevoiesti sau le-au achizitionat de la ofiteri de Securitate, pensionati sau trecuti in rezerva dupa Revolutie. Este posibil ca alte documente sa fi luat calea strainatatii "ajutate" de unele cadre ale fostei Securitati (cazul col. Gheorghe Ratiu, fost sef la Directia I din DSS)", a considerat Comisia parlamentara de ancheta.

DE LA SRI SI ARMATA LA OADO
Toti cei implicati in afacerea Berevoiesti au fost anchetati pentru incalcarea art. 242 CP, "sustragerea sau distrugerea de inscrisuri", si a art. 252 CP, "neglijenta in pastrarea secretului de stat".
La terminarea cercetarilor asupra ofiterilor, procurorul militar Aron Mircea a hotarat ca nu este cazul inceperii urmaririi penale fata de nici unul dintre ofiteri. Comisia parlamentara nu a fost de acord cu aceasta decizie. In schimb, ofiterii au fost sanctionati cu demiterea din SRI. Cel mai important personaj "zburat" ca urmare a scandalului Berevoiesti a fost adjunctul lui Magureanu, gen. Mihai Stan.
Investigatiile facute atunci au dus la concluzia ca el aprobase folosirea camionului la transportul hartiilor. Pentru gen. Stan, care inainte de a fi adjunctul lui Magureanu lucrase in cadrul Serviciului D, dizgratia nu a fost insa de lunga durata. A fost numit sef al Directiei Relatii Internationale din Fondul Proprietatii Private. In 1996, el a devenit seful Centrului de Documentare Operativa al Serviciului de Protectie si Paza, fiind reactivat pe baza unui ordin prezidential cu "binecuvantarea" fostului sau sef, Virgil Magureanu. A fost din nou inlaturat din serviciu, pe fondul scandalului provocat de operatiunea de contrabanda de stat "Tigareta II".
In prezent, este coleg cu generalul Spiroiu, la Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului din Romania (OADO). Mihai Stan este director la OADO, iar Spiroiu, inalt comisar.

DOSAR CLASAT
Dosarul cazului Berevoiesti zace in arhiva Camerei Deputatilor. Accesul la el este facil. Dosarul are gauri mari. Pe cele sase dosare care alcatuiesc cazul Berevoiesti se pot observa trei randuri de numerotari. Ar fi trebuit sa existe si un raport final al Comisiei parlamentare. Acesta nu este insa de gasit. Au mai ramas doar un scurt istoric al cazului, concluziile preliminare, raportul de expertiza criminalistica, dosar cu concluziile trase de Directia Procuraturilor Militare, dosar cu cercetarile efectuate de Procuratura Militara la Berevoiesti si raportul Laboratorului Central de Expertize Criminalistice. Sursa: jurnalul.ro 

Procese verbale și nume de argeșeni implicați în dosarul Berevoiești, în România Liberă:


Sursa foto: romanialibera.ro

Proces-verbal, 21 mai 1991
Procuror militar - colonel de justitie Mircea Levanovici, din Directia Procuraturilor Militare, astazi, data de mai sus, ora 08.45, insotit de mr. Fatuloiu Dan, lt. maj. Trandafir Florin si lt. maj. Soare Ion, din cadrul Politiei jud. Arges (avand in dotare un aparat foto PRACTICA MTL.3 cu film AZOPAN 21 DIN si o camera video M.7 PANASONIC cu caseta TDK), m-am deplasat la locul faptei, descris in procesul-verbal din 20 mai 1991, unde in prezenta martorilor asistenti - sg. maj. Stanciu Mihaita din U.M. 02210 Bucuresti si Zidaru C-tin din Pitesti, Calea Bucuresti, bl. U.4, ap. 23, judetul Arges - am constatat urmatoarele:
La locul faptei nu s-au produs modificari vizibile fata de situatia din seara zilei precedente. In imediata apropiere a rapei se aflau Tudor Artenie, Andrei Antica, Roxana Iordache, Pascal Ilie Virgil, Razvan Ion, Cristian Botez, Eugen Flenches, Radu Creanga, Octavian Bodoc, Ion Velicu si Gheorghe Lungu, care s-au prezentat a fi angajati ai ziarului "Romania libera", veniti in zona in noaptea de 20/21 mai 1991, cu autocamionul "Berna" cu nr. de inmatriculare ZH.18982.
Le-am explicat respectivilor scopul deplasarii mele, dupa care am procedat la inregistrarea video a unei cercetari la locul faptei.
In prealabil, am luat 9 esantioane de sol si roca din rapa, care au fost introduse in 9 pungi marcate, operatiune referitor la care s-au executat fotografii judiciare.
In timp ce asteptam sosirea echipei de militari din trupele de jandarmi pentru declansarea sapaturilor si a operatiei de recuperare a documentelor, in jurul orei 10.30, in zona au venit mai multe autovehicule, cu zeci de persoane, avand asupra lor camere video, aparate de fotografiat, casetofoane si magnetofoane, care pareau a fi ziaristi si fotoreporteri, printre care l-am remarcat pe dl Petre Mihai Bacanu.
Acestia s-au dus la rapa si au inceput sa faca pregatiri evidente pentru inceperea unor sapaturi. Intrucat, din comportamentul celor in cauza, am dedus ca cel care conducea operatiunea era dl P.M. Bacanu, l-am contactat si in prezenta celorlalti mi-am declinat calitatea si scopul prezentei mele acolo, solicitand sa nu se inceapa saparea si scoaterea eventualelor documente. Am explicat ca aceste operatiuni le voi executa dupa sosirea jandarmilor, impreuna cu acestia si ofiterii de politie, ele constituind unul din elementele de baza ale anchetei incepute in cauza pentru stabilirea faptelor, identificarea persoanelor care le-au comis si tragerea lor la raspundere penala, in cazul constatarii savarsirii unor infractiuni.
Mi s-a replicat in esenta ca groapa apartinea ziaristilor si ca ei sunt proprietarii documentelor. Cu toate ca am incercat sa le explic ca operatiunile proiectate au o importanta deosebita in privinta desfasurarii ulterioare a urmaririi penale si ca executarea lor de persoane nespecializate poate avea urmari negative, chiar ireparabile in ceea ce priveste reconstituirea, conservarea si valorificarea in procesul penal a eventualelor documente aflate in rapa, precum si faptul ca din momentul declansarii anchetei dreptul de dispozitie asupra acestora apartine procurorului, nu mi s-a dat ascultare. In lipsa fortelor necesare, am fost pus in situatia de a asista, fara posibilitatea de a interveni in vreun fel, la declansarea operatiunilor de sapare si la scoaterea unor resturi carbonizate care erau preluate de zecile de ziaristi, copiate, filmate si fotografiate, fara respectarea celor mai sumare reguli de manipulare a unor asemenea materiale.
Desi atat eu, cat si ofiterii de politie am incercat sa organizam cat de cat operatiunea de preluare a documentelor dezgropate si sa impiedicam agravarea starii lor de degradare, risipirea si chiar sustragerea lor, nu am reusit aceasta decat in foarte mica masura.
In tot acest timp, am fost supus unui tir concentrat de intrebari ale ziaristilor. Intre timp, am reusit sa impunem regula ca, dupa examinarea documentelor de catre cei prezenti, acestea sa fie depozitate pe platforma acoperita a autocamionului "Berna" si apoi introduse in 18 saci din material plastic.
Desi initial a existat o puternica opozitie din partea celor prezenti in privinta preluarii de catre mine a sacilor cu documente, am reusit totusi, avand sprijinul domnului P.M. Bacanu, sa impunem ideea depozitarii lor la sediul Politiei jud. Arges.
Intre timp, in jurul orei 18.30 au sosit trei autoturisme ARO, cu jandarmii solicitati, care la acel moment devenisera inutili realizarii misiunii mele. Ne-am deplasat la sediul Politiei jud. Arges, unde, impreuna cu redactorul de la ziarul "Romania libera" Tudor Artenie, am depozitat intr-o incapere cei 18 saci, operatiune in legatura cu care am intocmit un proces-verbal separat. In legatura cu evenimentele descrise anterior, s-a facut inregistrare cu camera video.
La locul faptei a fost organizata paza pe timpul noptii cu militari de la unitatile de jandarmi, urmand ca cercetarea sa fie reluata in dimineata zilei de 22 mai 1991. Pentru care am incheiat prezentul proces-verbal.
Procuror militar Martori asistenti Ofiteri de politie

Ravena de la Berevoiesti - in rol de "Arhiva Securitatii"

Prima mentiune despre groapa Berevoiesti
Un camion cu documente ale Securitatii, ingropat intr-o zona greu accesibila

O echipa formata din mai multi angajati ai "Romaniei libere" s-a deplasat intr-o zona montana greu accesibila unde existau informatii ca fosti agenti ai Securitatii reactivati in noile structuri ale Romaniei au ingropat un camion de cateva tone cu documente ale Securitatii. Desi a fost o zi ploioasa, accesul fiind ingreunat de distrugerea de catre viiturile de apa ale micului drum forestier, locul respectiv a fost depistat si, printr-un sondaj, s-au depistat documentele. Cea mai mare parte a lor erau deteriorate. In urma sapaturilor intreprinse intr-o zona a gropii - o ravena naturala - s-a tras concluzia ca in prealabil se incercase arderea lor. Dar masa de hartie fiind prea mare si prea compacta, nu a ars. Si atunci a fost acoperita cu pamant. Din ce s-a putut recupera, exista dovada ca respectivele documente au fost ingropate dupa 13-15 iunie 1990. Redactia "Romania libera" va face publica in ziarul de marti invitatia adresata puterii de a cerceta acest caz si a stabili cine este vinovat de tentativa de a distruge in acest mod documentele compromitatoare. Redactia va invita presa mondiala scrisa si vorbita sa vada la fata locului cum se incearca ascunderea adevarului atat in ceea ce priveste activitatea Securitatii inainte de decembrie 1989, cat si dupa aceasta data. Autoritatile au declarat tot timpul ca toate dosarele Securitatii se afla in mainile Justitiei si armatei.
(Buletin cotidian selectiv -ARPress, 20 mai 1991)


Nota informativa a SRI despre secretele zeilor

In legatura cu materialele transportate, la data de 29.06.1990, in localitatea Berevoiesti - Arges, pentru a fi distruse prin ardere mentionam urmatoarele:
1. Ponderea materialelor aflate in cei 82 saci o detinea diferite documente fara importanta operativa (corespondenta, tabele, ciorne, verificari pentru plecari in strainatate etc.), literatura mistico-religioasa ridicata de la secte interzise prin lege (circa 25 saci), cat si brosuri, carti, reviste si maculatura cu continut politic (circa 10-12 saci).
Printre acestea insa au existat si materiale cu continut operativ (dosare privind surse de informatii si de verificare a unor persoane - anexa). Materialele cu caracter operativ, in cea mai mare parte rupte, au fost introduse in saci la data de 22 decembrie 1989, conform ordinelor in vigoare in momentul respectiv.
2. Initiativa efectuarii acestui transport si a arderii materialelor la Berevoiesti a avut-o lt.-col. Bordeianu Nicolae, care are rude in localitatea mentionata, al carui compartiment detinea circa 25 de saci de materiale cu caracter de propaganda mistico-religioasa.
Efectuarea transportului si arderea materialelor in Berevoiesti - Arges au fost dispuse de col. Spataru Dumitru, in perioada respectiva sef al Diviziunii "B". Datorita faptului ca nu s-a dat importanta distrugerii documentelor, unele dintre acestea au intrat in posesia unor cetateni din zona Berevoiesti, aspect ce atesta ca materialele introduse in saci nu au fost rupte integral, iar arderea acestora nu s-a efectuat complet.
3. Materialele respective au fost obtinute pana la data de 21 decembrie 1989 si nu aveau valoare arhivistica, intrucat masurile de verificare intreprinse nu au confirmat sesizarile initiale.
4. Documentele cu continut operativ se refereau la situatii, fapte si persoane din domeniile: arta-cultura, invatamant, sanatate, straini la studii si sport. O mare parte din acestea constituiau rezultatul unor verificari (inclusiv prin masuri de tehnica operativa) efectuate pentru clarificarea semnalarilor (sute de cazuri) privind intentia unor cetateni romani de a ramane ilegal in strainatate.
Precizam ca aceste materiale aveau numai caracter informativ-documentar si nu constituiau rezultatul unor masuri de cercetare sau ancheta, intrucat fosta Directie I - potrivit prevederilor legale - nu avea asemenea atributiuni.
5. La data de 22 decembrie 1989 materialele respective aveau caracter secret de stat si de serviciu (dosare privind surse de informatii si de verificare a unor persoane, sinteze, note informative etc.) si nu erau destinate publicitatii.
In momentul transportarii pentru a fi distruse (29.06.1990), acestea nu mai prezentau acest caracter. Ordinul nr. 0150/20.09.1972 (M.I.) privind evidenta, intocmirea, multiplicarea, manipularea, pastrarea si transportul documentelor secrete de stat si de serviciu in M.I. care a fost mentinut in vigoare prin Ordinul directorului Serviciului Roman de Informatii din 18.05.1990 se refera la documente elaborate de SRI de la data infiintarii sale (26.03.1990) si nu la documentele fostelor organe de Securitate.

Proces-verbal, 29.05.1991

Procurori militari colonel de justitie Mircea Levanovici si maior de justitie Aron Mircea din Directia Procuraturilor Militare.
Avand in vedere declaratia lui Ipcar Ion potrivit careia in vara anului 1990 ar fi distrus prin ardere o serie de documente sub podul aflat pe soseaua Bucuresti-Pitesti la km 36, astazi, data de mai sus, insotiti de cel in cauza si de martorul asistent Lupascu Viorel din Bucuresti, Aleea Covasna nr. 6, bloc F.16, apt. 30, sector 4, ne-am deplasat la fata locului, unde am constatat urmatoarele:
In zona km 36 al autostrazii Bucuresti-Pitesti, peste raul Arges este construit un pod rutier sustinut de mai multi piloni.
In dreptul complexului comercial de la autostrada, pe sensul de circulatie Pitesti-Bucuresti, se desprinde un drum asfaltat care coboara in panta usoara spre raul Arges, trece pe sub pod prin stanga primului pilon si revine pe celalalt sens de circulatie al autostrazii.
De la respectivul drum, inainte ca acesta sa intre sub pod, se desprinde un altul, neamenajat, acoperit cu pamant nisipos, care urmeaza o directie aproximativ paralela cu tablierul podului, coborand pana la albia raului.
Albia raului, respectiv malul drept al acesteia (avand in vedere directia de scurgere a apei), incepe din dreptul celui de-al treilea pilon al podului. In zona pilonilor 2 si mai ales 3 (numarand in directia Pitesti catre Bucuresti), solul, acoperit partial cu iarba, este imbibat cu ape, avand un aspect mocirlos, cu numeroase portiuni in care apa balteste.
Ipcar Ion ne-a condus in zona dintre pilonii 2 si 3 indicand o portiune plasata chiar langa piciorul pilonului 3, in care precizeaza ca s-au ars documentele.
In respectivul loc exista o ingramadire de bolovani avand diverse dimensiuni. Examinand locul indicat, nu se observa urme de ardere pe pietre si pe sol si nici resturi de hartie carbonizata. Am extins cercetarea asupra intregii zone de sub pod, constatand ca intr-un singur loc existau urmele unui mic incendiu.
Acesta este plasat intre pilonii nr. 1 si 2, respectiv langa constructia ultimului, in dreptul caruia, pe tencuiala, este inscris cu vopsea rosie "CIOBI".
Astfel, intre pilonul nr. 2 si o ingramadire de ramuri uscate se observa ca, pe o suprafata avand forma aproximativa de cerc cu diametrul de circa 1,5 m, pamantul este acoperit cu un strat de cenusa gros de aprox. 3-5 cm. In cenusa sunt numeroase bucati de crengi arse si resturile scheletului metalic provenit de la o anvelopa auto. Langa focar sunt doar cateva bucati de hartie de ambalaj umede, care poarta urme de ardere.
Ipcar Ion sustine ca nu acesta este locul in care s-au ars documentele.
In intreaga zona cercetata nu s-au gasit elemente materiale care sa conduca la concluzia ca in zona au fost arse documente.
S-au efectuat fotografii judiciare, care se anexeaza.
Cercetarea s-a efectuat la lumina zilei, intre orele 11.15-12.30.
Pentru care am incheiat prezentul proces-verbal, martorul asistent si Ipcar Ion neavand de facut obiectiuni cu privire la continutul acestuia.

Procurori militari Martor asistent

Proces-verbal, 22 mai

Procuror militar - colonel de justitie Mircea Levanovici, din Directia Procuraturilor Militare, astazi, data de mai sus, m-am deplasat impreuna cu lt. maj. Trandafir Florin si lt. maj. Soare Ion, din cadrul Politiei Jud. Arges, la locul faptei, descris in procesul-verbal din 20 mai 1991, unde, in prezenta martorilor asistenti cpt. Puiu Gheorghe, din U.M. 0843 Campulung, si Cristea Gheorghe, din Campulung, Intrarea 30 Decembrie nr. 14, judetul Arges, am constatat urmatoarele:
La locul faptei nu s-au produs modificari vizibile fata de situatia existenta in seara precedenta.
Am organizat reluarea sapaturilor cu circa 15 militari din subunitatea de jandarmi, care mi-au fost pusi la dispozitie.
Cu aceasta ocazie au mai fost gasite resturi carbonizate de documente, afectate de umezeala, care au fost depuse in 4 saci din material plastic. Am retinut un numar de fragmente de hartie care au fost ridicate si clasate separat.
In timpul desfasurarii activitatii s-a prezentat Copae Vasile, din comuna Berevoiesti, judetul Arges, care mi-a prezentat mai multe documente, avand urme evidente de ardere, despre care a afirmat ca le-a luat de la locul faptei in vara anului 1990, atunci cand materialele puse in rapa mai ardeau inca mocnit.
Am retinut cu proces-verbal separat un numar de 10 file, iar restul de materiale avand ca obiect propaganda religioasa le-am depus intr-un al cincilea sac de material plastic.
Intrucat, incepand cu ora 13.30, nu au mai fost gasite documente, ci doar resturi carbonizate, neexploatabile, am dispus saparea in partea decliva a rapei a 8 puturi de verificare in locuri diferite ale acesteia, fara ca acestea sa produca indicii cu privire la existenta in zona a altor documente sau fragmente de acte care sa poata fi valorificate in ancheta.
In aceste conditii, la ora 15.00, cercetarea locului faptei a fost incheiata. Operatiunile descrise au facut obiectul si al unor inregistrari pe pelicula video aflate pe aceeasi caseta care contine si imaginile din ziua precedenta.
Pentru care am incheiat prezentul proces-verbal, cei prezenti neavand de facut obiectiuni cu privire la continutul acestuia.
Procuror militar Martori asistenti Ofiteri de politie


- In 1991 Virgil Magureanu i-a catalogat stupizi si neghiobi pe oamenii lui Bordeianu, care au pus la cale transportul la Berevoiesti.

- "Cazul Berevoiesti ne-a umplut de rusine pe toti"
(Declaratie Virgil Magureanu, intr-o emisiune TV, 11 aprilie 2006)

- Prima reactie a autoritatilor postdecembriste: documente fara importanta. Acum stim bine ca orice coltisor de hartie de la Securitate spune ceva despre o viata distrusa, despre un fragment de istorie. Securistii faceau si tabele cu "elementele" care au indraznit sa publice in revista "Agora".  Sursa: romanialibera.ro

Pagina 1 din 2

Meteo

Cannot get Pitesti location id in module mod_sp_weather. Please also make sure that you have inserted city name.