Premierul Ludovic Orban a declarat, joi, la Mioveni, că Executivul are ca obiectiv finalizarea cât mai rapid a procedurilor legate de lucrările la tronsoanele de autostradă.

Ludovic Orban a vizitat astăzi, îmrpeună cu trei miniștri, Uzina Dacia Mioveni, în contextul în care fabrica de automobile a reluat producția de mașini. Premierul a fost însoțit de ministrul Apărării Naționale, Nicolae Ciucă, de ministrul Transporturilor Lucian Bode, de ministrul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, Virgil Popescu.

"În ceea ce privește autostrada Pitești-Sibiu, situaţia e în felul urmator: construcția e împărțită în cinci tronsoane, tronsonul 1, Sibiu-Boița, pe care s-a finalizat proiectarea și, din informațiile pe care le am, s-a dat ordinul de începere a lucrărilor de execuție; tronsonul 5, care face legătura de la Pitești spre Curtea de Argeș, pe care urmează să fie semnat contractul cu firma care a fost desemnată câștigătoare pe data de 11 mai; tronsonul 4, în continuarea tronsonului 5,  pe care licitaţia este spre finalizare și e posibil până în data de 1 iunie să fie declarat câștigătorul și, după perioada de expirare a contestațiilor, să se semneze contractul. Licitațiile sunt făcute după metoda "design and bill"/proiectare și execuție. Sigur, termenele mi se par un pic cam mari și trebuie revizuite în negociere cu cei care vor fi desemnați câștigători. În ceea ce privește tronsonul 3, suntem aproape de a putea declanșa procedurile de licitație pentru selectarea consorțiului care va proiecta și executa lucrările. În privința tronsonului 2, încă mai sunt foraje, încă mai sunt lucruri care trebuie lămurite - ştiţi că DG ENV, Direcția Generală de Mediu de la nivelul Uniunii Europene, a cerut mai multe clarificări pe care, evident, noi le-am dat, dar pentru a putea primi, să spun, acordul Comisiei Europene care este în prealabil, avem nevoie de acordul inginerilor specialiști care colaborează cu Comisia Europeană, mai trebuie făcuți câțiva pași pe tronsonul 2, care este un tronson de foarte dificil și care încă reclamă discuții și proceduri. De asemenea, mai avem tronsonul 2  de pe Lugoj-Deva - știţi, e tronsonul cu urși, unde au fost descoperiți urși, care nu au mai fost văzuți de foarte mulți ani. Şi aici, Ministerul Transporturilor este pregătit cu reluarea licitației, astfel încât să putem finaliza și acest tronson.

În ceea ce privește Drumul expres Craiova - Pitești, care și acesta este extrem de important și pentru Pitești și pentru Craiova și pentru Oltenia, sunt în execuție tronson 1 și tronsonul 2, cel mai avansat este tronsonul 2. De asemenea, sunt pregătite procedurile de licitație pentru selectarea consorțiilor care vor proiecta și executa lucrarea pentru tronsoanele 3 și 4. De asemenea, și aici, Ministerul Transporturilor, aici prezent, domnul Bode care vă poate sta la dispoziție cu răspunsuri la orice întrebare, vă poate da detalii suplimentare, dar obiectivul nostru este să finalizăm cât mai rapid procedurile.

De altfel, dacă știți, am și emis o ordonanță de urgență prin care am scurtat toate termenele, termenele pentru obținerea avizului ex-ente de la Autoritatea Națională pentru Achiziții Publice, pe documentația de licitație, de asemenea termenele de clarificări, termenele de evaluare și, de asemenea, termenele de soluționare a contestațiilor, astfel încât să scurtăm la maxim durata acestor proceduri", a subliniat Orban în conferința de presă de la finalul vizitei la uzina Dacia Renault

Sunt unii politicieni care nu se dau înapoi de la nimic pentru a obține capital politic. Nici măcar când este vorba despre o pandemie. Și nici când este vorba despre cea mai importantă companie din țară, cel mai mare contributor net la PIB-ul României. 

În ciuda faptului că pe site-ul oficial al Guvernului era anunțat programul premierului Ludovic Orban, cu vizitele la uzinele Ford și Dacia, într-un demers care viza evidențierea importanței industriei auto și faptul că marile companii au reluat activitatea, respectându-se regulile de protecție împotriva COVID-19, PNL Argeș a trimis, cu o oră și jumătate înainte de ora la care era programată vizita premierului la Mioveni, un comunicat de presă în care pur și simplu calcă în picioare imaginea Guvernului României și a uzinei Dacia: "Astăzi, 07.05.2020, după ora 14.30, primul ministru Ludovic Orban, va efectua o vizită de lucru restrânsă la Uzina Dacia Mioveni. La eveniment vor mai participa președintele PNL Argeș, Adrian Miuțescu și prefectul județului Argeș, Emanuel Soare. Ulterior acestei vizite vă vom pune la dispoziție fotografii și un Comunicat de presă". 
În afară de perioada de campanii electorale, este o premieră când un partid trimite un comunicat de presă în care îți laudă președintele filialei județene și prefectul (care prin lege trebuie să fie apolitic) că participă la o vizită la uzina Dacia. Poate și pentru că până acum, inclusiv foștii lideri ai PNL, ceilalți președinți de filiale județene au înțeles greutatea și importanța uzinei Dacia. Ne întrebăm dacă cei din boardul Dacia Renault știu ce face Miuțescu, cum se chinuie să se urce pe umerii uzinei care să ia niște voturi. Ne întrebăm dacă inclusiv Orban a aflat cât de rău îi dăunează imaginii Miuțescu. Este exact precum masca aia pe care o ține la gât, în loc să își acopere gura și nasul, pentru a fi protejat de o eventuală infecție cu COVID-19. 

Și este, din nou, o dovadă a lipsei de profesionalism în privința comunicării politice. Din nou, în loc să fie folosite funcțiile din structura centruală a celor care participă la un eveniment (chiar dacă sunt politice), în comunicatele de presă sunt menționate exclusiv funcțile politice, dovadă că PNL este prezent disperat să lase impresia că a luptat cu COVID-ul și pentru bunăstarea și sănătatea românilor.
Și pentru o mică, foarte mică comparație, totuși: Dacia a donat spitalului COVID de la Mioveni un aparat pentru teste împotriva noului coronavirus, pe când ministerul Sănătății nici acum, cu o săptămână înainte de terminarea stării de urgență, nu a adus în Argeș un aparat similar promis de mai bine de o lună. Până și Consiliul Județean Argeș s-a mișcat mai repede, a achiziționat aparatul, iar în curând va fi dat în folosință la Spitalul Județean de Urgență Pitești.

Șapte episcopi greco-catolici martiri, reprezentanţi ai Bisericii Române Unite - Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu - vor fi beatificaţi în cadrul unei ceremonii ce va avea loc pe 2 iunie, pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, oficiată de Sanctitatea Sa Papa Francisc. Poate că cel mai cunoscut este Iuliu Hossu, asta și pentru că a supraviețuit calvarului și a putut povesti despre ceea ce a trăit el și ceilalți episcopi.  Episcopii care vor fi beatificați de Papa Francisc au trecut, prin peregrinările lagărelor de exterminare stabilite de securiștii comuniști, inclusiv prin Argeș. Asta, pentru că securiștii au profitat de faptul că Argeșul are orașe aproape de granița cu Transilvania și este situat și foarte aproape de capitală. O haltă pentru fiecare dintre ei a fost vila patriarhului ortodox din comuna Dragoslavele, Argeș, stabilită de securiști drept lagăr. Unii au ajuns și pe la Închisoarea Pitești, alții chiar la Curtea de Argeș.

Valeriu Traian Frenţiu: I-au ținut doliu Maniu, Brătianu și Mihalache
Valeriu Traian Frenţiu, născut la Reșița, a reprezentant Biserica Română Unită în faţa autorităţilor şi a condus astfel rezistenţa acesteia în faţa asaltului întreprins împotriva ei de guvernul comunist.

A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, odată cu ceilalţi episcopi greco-catolici. Alături de aceştia, a fost dus mai întâi în lagărul organizat de Securitate în vila patriarhului ortodox din comuna Dragoslavele, apoi în lagărul organizat la mănăstirea ortodoxă de la Căldăruşani. În 1950 a fost transferat în închisoarea cu regim de exterminare de la Sighet. Deşi s-a îmbolnăvit grav din pricina condiţiilor de viaţă de acolo, n-a primit niciun fel de îngrijire medicală şi a murit, pe 11 iulie 1952, în celula 44, înconjurat de fraţii săi întru episcopat. A fost înmormântat în Cimitirul oraşului de pe strada Rodnei din Sighet, mormântul său fiind necunoscut.
În 1950 a ajuns în Închisoarea Sighet, unde a murit în data de 11 iulie 1952. Asemenea celorlalți deținuți morți la Sighet, a fost înhumat într-o noapte, fără sicriu, într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor. Mormântul i-a fost nivelat pentru a nu se mai cunoaște locul înhumării. În anul 2008 un procuror de la Tribunalul Militar Cluj a identificat groapa comună și a găsit osemintele sale.
Nu a fost judecat și nu a avut condamnare. Conform memoriilor cardinalului Iuliu Hossu, care a supraviețuit detenției de la Sighet, vestea morții lui Valeriu Traian Frențiu s-a răspândit a doua zi în întreaga închisoare, iar fruntașii politici din toate partidele, în frunte cu Iuliu Maniu, urmat de Ion Mihalache, Gheorghe Brătianu, ceilalți fruntași ai partidelor liberal, averescan, socialist, toți care sufereau în temnița Sighetului „au luat parte din tot sufletul, cum mi-au comunicat pe rând, prin purtătorii lor de cuvânt, șoptit la ușa celulei, au luat parte vie la doliul nostru și sufletește au făcut funeralii naționale în sufletul lor.




Suciu, episcopul fost fotbalist, intelectual rasat
Ioan Suciu s-a născut în familia preotului unit Vasile Suciu și a Mariei Suciu, născută Coltor. A fost al patrulea, în ordine cronologică, dintre cei 9 copii, 5 băieți și 4 fete, ai familiei părintelui Vasile Suciu. Unul din frații săi a fost academicianul Gheorghe Claudiu Suciu (1905-1990), cu merite în domeniul petrochimiei. În tinerețe, episcopul Suciu era unul dintre cei mai bun fotbaliști de la Blaj. În liceu a fost prieten și coleg de clasă cu Tit Liviu Chinezu, devenit și el episcop, decedat de asemenea în închisorile comuniste. Prietenia lor a durat până la sfârșitul vieții.
La 6 mai 1940 a fost numit episcop, iar la 20 iulie 1940, în ziua de Sfântul Ilie, a fost hirotonit episcop titular de Moglena (Slatina, Bulgaria) și auxiliar al episcopului Valeriu Traian Frențiu de la Oradea, episcopi consacratori fiind Iuliu Hossu de la Cluj, Valeriu Traian Frențiu al Oradiei Mari și Ioan Bălan al Lugojului, în Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea. Din 29 august 1941 a fost auxiliar tot de Oradea, dar acum al episcopului Iuliu Hossu, numit Administrator Apostolic. Episcopul Valeriu Traian Frențiu a revenit la Oradea doar în 1947. Episcopul Ioan Suciu s-a afirmat ca unul dintre cei mari oratori ai Bisericii și prieten de suflet al tinerilor. De aceea, a fost cunoscut ca episcopul tineretului.
După ce a fost arestat, a fost încarcerat la Ministerului de Interne, Văcărești etc., până la punctul final, temnița din Sighet. După arestare episcopul Ioan Suciu a fost dus la Securitatea de la Sibiu. După două zile, a fost dus la Ministerul de Interne de la București, unde a fost depus într-o celulă, în care se mai aflau episcopii Vasile Aftenie, Iuliu Hossu, și Alexandru Rusu. De la București a fost transportat la reședința patriarhală de vară de la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldărușani, transformată în lagăr. De la Jilava a fost transferat la penitenciarul la Sighetu-Marmației, unde a fost internat. Acolo au fost duși și ceilalți episcopi din lagărul de la Mănăstirea Căldărușani. La Sighet au fost adunați demnitarii vechii Românii (câteva mii), „de unde nu au mai ieșit decât pentru a ajunge în groapa comună a închisorii”. Acolo, în închisoarea de la Sighet, episcopul Ioan Suciu a rămas între 28 octombrie 1949 și 27 iunie 1953.

Vasile Aftenie: Bucureștenii făceau pelerinaj pe ascuns la mormântul său
Vasile Aftenie s-a născut la 14 iulie 1899, la Lodroman, judeţul Alba. În 1940, a fost numit episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş şi i s-a încredinţat funcţia de vicar general pentru Bucureşti şi Vechiul Regat.
A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, împreună cu întregul Episcopat greco-catolic. Și el a fost dus tot la vila patriarhului ortodox din comuna Dragoslavele. Aflându-se în lagărul de la Căldăruşani, la 25.05.1949 a fost despărţit de ceilalţi episcopi şi a fost încarcerat la Bucureşti, în subsolul Ministerului de Interne. Securitatea a încercat să-i monteze un proces politic, pentru a ascunde adevărata motivaţie a arestării, cea religioasă. În urma violenţelor fizice şi psihice suferite în timpul celor 10 luni de anchetă, pe 25 martie1950, a suferit un accident cerebral (o hemipareză). Trimis la „spitalul” închisorii Văcăreşti, a murit după 45 de zile, pe 10 mai 1950. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic, sub supravegherea Securităţii. Timp de mai mulți ani, inclusiv în anii comunismului, credincioșii luau țărână de pe mormântul său, considerându-l cu puteri divine. Osemintele sale au fost deshumate pe 12 mai 2010, fiind momentan depuse în Biserica „Bunavestire” (Acvila) din Bucureşti.

Alexandru Rusu: domiciliul obligatoriu la Curtea de Argeș, închis la Pușcăria Pitești
Alexandru Rusu s-a născut pe 22 noiembrie 1884, la Şăulia de Câmpie (azi în jud. Mureş), într-o familie cu 12 copii.
În 1923, a fost numit canonic al Capitlului mitropolitan. Între 1925 şi 1930, a fost rectorul Academiei Teologice din Blaj. În 1946, a fost ales de Sinodul electoral din Blaj ca prim candidat pentru funcţia de mitropolit. Papa Pius al XII-lea şi-a dat acordul pentru numire, dar regimul comunist s-a opus, în intenţia evidentă de a dezorganiza Biserica Română Unită.
A fost arestat în dimineaţa zilei de 29 octombrie 1948. Între 1950 şi 1954 a fost încarcerat la închisoarea din Sighet, împreună cu ceilalţi episcopi greco-catolici. După 4 ianuarie 1955, a fost plasat în domiciliu obligatoriu la mănăstirea Curtea de Argeş, apoi la mănăstirea Ciorogârla, iar pe 13 august 1956 a fost transferat la mănăstirea Cocoş. A fost arestat din nou pe 30 decembrie 1956. După un proces stalinist la Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Militare Cluj, a fost condamnat la închisoare pe viaţă, sub acuzaţia de înaltă trădare. Timp de şase ani şi jumătate, Rusu a trecut prin închisori cu regim foarte dur (Gherla, Piteşti, Dej). În urma condiţiilor de acolo (lipsă de apă, de aer, miros, alimentaţie precară, pedepse, frig, lipsă totală de igienă), a murit de septicemie pe 9 mai 1963, la Gherla. A fost înmormântat în cimitirul închisorii, iar mormântul său nu a putut fi identificat până astăzi.



Tit Liviu Chinezu: În loc să fie tratat, băgat de torționarii comuniști să înghețe într-o celulă

Tit Liviu Chinezu s-a născut în anul 1904, în comuna Huduc (azi Maiorești), Comitatul Alba de Jos, azi în județul Mureș, unde tatăl său era preot greco-catolic. Încă de când era copil a avut un trai greu, întrucât trebuia să facă zilnic, pe jos, pe ger sau căldură, pe ploaie sau viscol, drumul până la școala primară în satul vecin.

În 28 octombrie 1948 Tit Liviu Chinezu a fost arestat și dus la Mănăstirea Neamț, împreună cu alți 25 de preoți greco-catolici, și apoi la Căldărușani, unde, ulterior, au fost aduși și episcopii greco-catolici, ținuți până atunci la Dragoslavele, Mușcel, la vila, patriarhului Justinian Marina. În timp ce mai era la Căldărușani, la data de 3 decembrie 1949, la propunerea lui Ioan Ploscaru, părintele Tit Liviu Chinezu a fost consacrat episcop de către ceilalți episcopi veterani (tot acolo a fost consacrat și Ioan Cherteș, în noaptea de Crăciun, 24/25 decembrie 1949). Cu toate precauțiunile luate pentru a nu se divulga acest secret, securitatea a aflat ce se întâmplase, și cu ocazia unei vizite, pe care un delegat al Ministerului Afacerilor Interne o făcea la Sighet, a spus tuturor: "Știați că aceștia doi, îi arăta pe Chinezu și Cherteș, sunt episcopi?". Toți au rămas uimiți de această revelație.

Tot la Închisoarea Sighet un căpitan de securitate a repetat propunerea episcopului vicar patriarhal Teoctist Arăpașu, de a trece la Biserica Ortodoxă Română. La categoricul refuz al tuturor, căpitanul de securitate a plecat furios. Însă Vasile Ciolpan, directorul închisorii, s-a reîntors nervos în celulă, și părintele Chinezu a fost sancționat cu izolare timp de două săptămâni.

În primii ani, la Sighet, a luat și el parte la corvezile din închisoare, până când șubrezia totală a sănătății nu i-a mai permis să părăsească celula. „Din cauza sensibilității sale deosebite, spune părintele Alexandru Rațiu, episcopul Chinezu a suferit foarte mult în închisoare, dar nu s-a plâns niciodată, dimpotrivă, a încercat pe cât putea să întărească speranțele celor care sufereau în jurul său. Exemplul său va rămâne viu pentru noi cei care am trăit alături de el”. În 1955., Episcopul Chinezu s-a îmbolnăvit grav. Într-o noapte a început să scuipe sânge, dar n-a avut parte de nici o asistență medicală. Chemat sanitarul închisorii, acesta a decis să-l izoleze în infirmierie, ceea ce era o mare minciună, căci, în realitate, infirmierie nu exista. Cu toate că i-a implorat să nu-i lase să-l ia de lângă ceilalți, aceștia nu aveau niciun fel de autoritate. Comandantul închisorii, Vasile Ciolpan, a ordonat ca fereastra celului sale să fie deschisă, pe un ger groaznic, Episcopul Chinezu aproape că a înghețat. Îl închiseseră, singur, într-o celulă mare, celula 62, de pe aripa din dreapta a T-ului (închisoarea de la Sighet avea forma unui „T”) unde, nu după mult timp, a și murit, bolnav și înghețat.
Noaptea a fost cărat cu căruța și îngropat în Cimitirul Săracilor, un cimitir fără cruci și fără morminte, părăsit, de pe malul Izei, unde au fost înmormântați toți cei care au murit la Sighet. A fost al patrulea episcop martir al Bisericii Române Unite, după Vasile Aftenie, Valeriu Traian Frențiu și Ioan Suciu.


Ioan Bălan: Nu și-a trădat credința
Ioan Bălan (n. 11 februarie 1880, Teiuș, comitatul Alba de Jos - d. 4 august 1959, la Ciorogârla, lângă București) a fost episcop greco-catolic de Lugoj.
În 29 octombrie 1948, în contextul interzicerii Bisericii Române Unite cu Roma, a fost arestat de autoritățile comuniste. În ciuda vârstei înaintate, a fost dus la vila patriarhală de la Dragoslavele, apoi la mănăstirea ortodoxă Căldărușani, iar din 1950, după refuzurile consecvente de a accepta trecerea la Biserica Ortodoxă Română, a fost închis la penitenciarul din Sighet. Acolo a fost supus unor munci istovitoare. În 1955 a fost internat cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Curtea de Argeș, ulterior a fost transferat la mănăstirea Ciorogârla, unde s-a stins din viață în anul 1959.
 

Iuliu Hossu: Credința noastră este viața noastră. A citit proclamația de Unire a Transilvaniei cu Regatul României
Iuliu Hossu (n. 30 ianuarie 1885, Milaș, comitatul Cluj - d. 28 mai 1970, București) a fost episcop al Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla, deținut politic, cardinal, senator de drept în Parlamentul României, membru de onoare (din 1945) al Academiei Române.

Iuliu Hossu a fost cel care a citit la 1 decembrie 1918 din însărcinarea Marelui Sfat Național Român, mulțimilor adunate la Marea Adunare Naționale de la Alba Iulia, proclamația de unire a Transilvaniei cu Regatul României. Ulterior acesta s-a îmbrățișat cu episcopul ortodox Miron Cristea (viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române). Episcopii Iuliu Hossu și Miron Cristea, alături de alți doi fruntași ardeleni, Alexandru Vaida-Voievod și Vasile Goldiș, au dus la București Declarația de Unire de la Alba Iulia. Declarația a fost înmânată regelui Ferdinand I al Românilor.

Episcopul Hossu s-a opus trecerii forțate a credincioșilor greco-catolici la Biserica Ortodoxă Română. La 1 octombrie 1948 a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanților la Adunarea de la Cluj, a celor 36 de preoți greco-catolici care urmau să hotărască ruperea credincioșilor greco-catolici români de Biserica Romei. La 29 octombrie 1948 a fost arestat în București, la ora unu noaptea, și dus la sediul Ministerului de Interne.

În data de 31 octombrie 1948 a fost mutat împreună cu ceilalți episcopi greco-catolici la vila patriarhală de la Dragoslavele, unde au fost ținut închiși, sub pază, în foame și frig. În data de 14 noiembrie au fost vizitați de patriarhul Iustinian Marina personal, care le-a pregătit o masă. În cadrul discuțiilor patriarhul le-a propus renunțarea la credința catolică și la legătura cu Roma. În data de 2 decembrie 1948 au fost din nou vizitați de patriarh, de această dată împreună cu episcopul vicar Teoctist Arăpașu, care le-a adus monitorul oficial în care a fost publicat decretul de desființare a Bisericii Române Unite.

Refuzând trecerea la ortodoxie, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Mănăstirea Căldărușani, iar în 1950, la penitenciarul din Sighet. În anul 1955 a fost dus la Curtea de Argeș, iar în anul 1956, la Mănăstirea Ciorogârla.

În urma liturghiei greco-catolice celebrate în fața Bisericii Piariștilor din Cluj în 12 august 1956, cei trei episcopi uniți au fost dispersați de la Ciorogârla. Episcopul Iuliu Hossu a ajuns din nou la Căldărușani, unde a stat cu domiciliu obligatoriu până la sfârșitul vieții.  La 28 aprilie 1969 a fost creat cardinal in pectore de către papa Paul al VI-lea deoarece, din cauza regimului comunist din acea vreme, o astfel de titulatură, făcută publică, i-ar fi adus și mai multe neajunsuri. La 5 martie 1973, după decesul lui Hossu, papa a dezvăluit faptul că episcopul Hossu fusese numit cardinal în anul 1969.
 

Premierul vietnamez Nguyen Xuan Phuc şi delegaţia care îl însoţeşte într-o vizită oficială la Bucureşti s-au întâlnit duminică cu conaţionalii lor din România, relatează VNA.

Comunitatea vietnameză din România este formată din aproximativ 500 de persoane şi manifestă o solidaritate şi un sprijin reciproc puternice în viaţa de zi cu zi şi pentru integrarea în societatea ţării gazdă, au afirmat reprezentanţii diasporei.

Phuc a apreciat că vietnamezii din străinătate reprezintă o parte integrantă a Vietnamului şi o resursă importantă pentru ţara lor. El a declarat că guvernul de la Hanoi a implementat mai multe programe pentru a ajuta diaspora să-şi păstreze identitatea culturală, inclusiv limba maternă, şi a făcut apel la comunitatea vietnameză din România să continue să sprijine dezvoltarea şi apărarea ţării natale.

Premierul vietnamez urmează să se întâlnească la Bucureşti cu premierul României, Viorica Dăncilă, şi cu alte oficialităţi. În cadrul dialogului, el intenţionează să solicite României, care asigură Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene în acest semestru, să susţină semnarea cât mai curând a Acordului de Liber Schimb între Vietnam şi UE.

Premierul Nguyen Xuan Phuc a avut și o vizită în Ploiești, acolo unde s-a întâlnit cu autoritățile județene, remarcând potențialul județului în posibile investiții precum turismul, educația, petrolul sau agricultura.

Premierul Vietnamului este însoțit de o delegație de 50 de companii din mediul de afaceri vietnamez care vor discuta oportunitățile economice bilaterale și cooperarea forței de muncă. 

Sursa foto: VNA

Luni, 14 aprilie, o delegație la cel mai înal tnivel din mai multe domenii, condusă de prim-ministrul Republicii Socialiste Vietnam, Excelența Sa Nguyen Xuan Phuc, va veni pentru trei zile la Bucureşti. Din 2016 relaţiile dintre România şi Vietnam au intrat pe o turnură ascendentă şi extrem de dinamică. După 20 de ani, relația tradițională dintre România și Vietnam renaște. De altfel, Vietnamul poate deveni un aliat strategic al țării noastre în Asia, gigantul care devine, încet-încet, principalul jucător pe piețele mondiale.
Ca un prim pas, premierul Vietnamului va veni însoțit de o delegație de 50 de companii din mediul de afaceri vietnamez care vor discuta oportunitățile economice bilaterale și cooperarea forței de muncă. Prezența șefului guvernului vietnamez are ca socp promovarea și dezvoltarea relațiilor economice și culturale dintre Vietnam și România, în special în contextul în care România a preluat, anul acesta președinția Consiliului Uniunii Europene, iar Republica Socialistă Vietnam este în plin proces de negociere pentru semnarea acordului de comert liber cu Uniunea Europeană.
Modificările legislate au permist ca deja, în România să fie angajați peste 3.000 de lucrători vietnamezi, aproape jumătate dintre aceștia venind în țara noastră în cursul acestui an. Ca urmare a relaxării politicii de vize în 2017, numărul lucrătorilor vietnamezi a crescut considerabil. Cea mai importantă comunitate de lucrători vietnamezi din România se află în momentul de faţă la Tulcea, la Şantierul Naval Vard, aproximativ 450 de persoane. Pregătirea și seriozitatea acestora, pe o piață deficitară pentru resursa umană, reprezintă pentru companiile românești o oportunitate deosenbită.
Dintr-o țară izolată, devastată de război, Vietnamul a devenit o adevărată forță economică. Reformele din ultimii 30 de ani au transformat Vietnamul într-o forță economică în Asia, iar infrastructura s-a modificat la un nivel extraordinar. Din 1990, economia a crescut o creștere anuală de 7 procente, a doua cea mai mare după China la nivel mondial. Ca să vă faceți o idee, în 1993, 60% din populație trăia în sărăcie. Într-un singur deceniu, nivelul de sărăcie a ajuns la sub 14%. Asta înseamnă că 40 de milioane de vietnamezi au ieșit din zona de sărăcie. Și vorbim aici despre o ţară cu 100 de milioane de locuitori, cu 60 de milioane de braţe apte de muncă.

O legătură tradițională
Legăturile dintre Hanoi şi Bucureşti, stabilite în anii 50, au avut mai degrabă o componentă ideologică decât una pragmatică, economică şi comercială. Chiar şi aşa, între 1950 şi 1989, peste 3.500 de vietnamezi au fost educaţi în universităţile României, cei mai mulţi în domeniile inginereşti şi medicale. Ca atare, mare parte din revigorarea economică a Vietnamului de astăzi se datorează unor oamenși școliți în România, iar atașamentul pregătirii profesionale, într-o țară unde cultura educației este ridicată la rang de conștiință națională, este extrem de puternic.
Revenind la perioada actuală, în ultima parte a anului 2018, ministrul român al Mediului de Afaceri, Comerţului şi Antreprenoriatului, Ştefan Radu Oprea, a semnat la Hanoi un Memorandum privind promovarea investiţiilor şi altul privind colaborarea bilaterală în domeniul IT. Două documente pe care partea vietnameză le cerea insistent. România s-a oferit să şcolarizeze în universităţile ei tineri vietnamezi în domeniul IT şi apoi să organizeze stagii de practică pentru aceştia. Este o oportunitate unică pentru Vietnam pentru că nicio ţară nu a mai oferit o astfel de colaborare. Nguyen Xuan Phucs-a declarat de acord să colaboreze cu România, prin trimiterea de forţă de muncă, în domenii precum construirea de autostrăzi, infrastructură şi sistemul medical.

România și Vietnamul pregătesc schimburi economice majore
Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, Marius Budăi, asigura oficialităţile vietnameze, la 28 noiembrie 2018, că „drepturile lucrătorilor extracomunitari, printre care se numără şi cetăţenii vietnamezi, au fost, sunt şi vor fi respectate în România în aceleaşi condiţii în care sunt şi cele ale angajaţilor români. Legislaţia românească nu face discriminare între angajaţi, lucrătorii vietnamezi au aceleaşi drepturi ca şi cei români.”
„În perioada 2010-2018, comerţul bilateral dintre România şi Vietnam a început să crească, apropiindu-se de 300 milioane dolari la sfârşitul anului 2018” anunţa, la 24 octombrie 2018, agenţia naţională de presă VNA. Şi cotidianul Partidului Comunist, şi agenţia de presă de la Hanoi insistau că „Pentru Vietnam, România este cea mai mare piaţă din Europa de Sud şi de Sud-Est, cu o localizare convenabilă pentru transportul maritim, la intersecţia a trei coridoare europene de transport. România are dezvoltate sectoarele de petrol, gaz, petrochimie, construcţii, sănătate, producţie farmaceutică. România poate ajuta Vietnamul şi în alt sens, deoarece este membră a numeroase instituţii şi organizaţii internaţionale de cooperare economică”.

Investiții sigure în Vietnam și forță de muncă pregătită profesional pentru România
Deocamdată, nivelul investiţiilor româneşti în Vietnam este ridicol: 1,2 milioane dolari. Ne situăm pe locul 93 din cei 125 de investitori ai ţării în condiţiile în care înainte de 2016 nu exista nimic. Schimburile de informații între mediile de afaceri dintre cele două țări au oferit oportuniță pentru descoperirea unei piețe cu un potențial extraordinar. Cadrul legislativ și parteneriatele internaționale, nivelul extrem de ridicat de profesionalizare și forța de muncă de zeci de miloane de oameni s-au dovedit extrem de atractive pentru oamenii de afaceri România, așa cum este pentru mediul de afaceri din toată lumea. În plus, deși distanța geografică poate părea un impediment, legile clare, precum și garanția unor paterneriate sigure, garantate de statul vietnamez sunt oportunități care pot depăși oricând barierele măsurate în kilometri.
În contextul în care Uniunea Europeană pare să își asume un rol de jucător global în zona schimburilor economice, Vietnamul poate reprezenta, alături de alte puteri asiatice, un partener pragmatic și de încredere.
Bruxelles şi Hanoi au negociat deja propriul acord de liber schimb pe care l-au finalizat ca formă în februarie 2016. După trei ani în care această iniţiativă a trenat (ca şi acordul similar cu Singapore), România poate juca un rol important în relansarea unei relaţii tradiţionale cu ţara sud-est asiatică.

Vietnamul, un miracol economic
În 2017, Donald Trump cataloga Vietnamul drept statul cu cea mai dinamică dezvoltare economică. "Este o creștere miraculoasă! Astăzi nu mai suntem dușmani, suntem prienteni. În 1990, 1 din patru vietnamezi nu avea curent electric în casă și supraviețuia cu câțiva dolari. Astăzi, Vietnamul are una din cele mai mari creșteri economice din lume iar universitățile din Vietnam produc unii dintre cei mai bine pregătiți studenți din lume. Și asta este spectaculos!", spunea, în urmă cu doi ani, președintele SUA Donal Trump.
Dezvoltarea fără precedent a Republicii Socialiste Vietnam are la bază o serie de reforme instituționale și o largă deschidere către investițiile private și comerț.


Acordul de liber schimb dintre Vietnam și Uniunea Europeană, o carte câștigătoara și pentru România

Cu un produs intern brut de 223 miliarde USD în 2017 şi exporturi de circa 220 miliarde USD, conform Băncii Mondiale, această economie este una dintre cele mai deschise economii din lume. Multe din produsele high-tech din domeniul IT sunt fabricate deja în Vietnam la o calitate apreciată de toți marii producători globali. Pe o piață europeană care încearcă să scape de anumite dependențe și presiuni din partea Rusiei, de invazia produselor chinezești, Vietnamul poate fi o alternativă viabilă. La jumătatea mandatului său de preşedinţie a Consiliului European, România poate valorifica rolul pe care îl are pentru a promova relaţiile Uniunii Europene cu Republica Socialistă Vietnam pornind de la nişte premise programatice, realiste. Încheierea acordului de liber schimb ar fi un important semnal în acest sens. Să nu uităm că deja Vietnamul are un parteneriat de succes cu SUA, cu schimburi comerciale la un nivel ridicat. Deocamdată însă, România nu are nici măcar un ambasador numit la Hanoi care să permită oamenilor de afaceri sau studenţilor vietnamezi să obţină viza de România fără a se deplasa în ţări vecine. Acest aspect s-ar putea însă schimba în urma vizitei premierului Nguyen Xuan Phuc și ar putea fi semnalul unei colaborări comerciale fără precedent între România și Vietnam.

 

Meteo

Cannot get Pitesti location id in module mod_sp_weather. Please also make sure that you have inserted city name.