Spaţiul public de la intersecţia dintre Calea Griviţei şi Calea Victoriei ar putea să poarte numele omului politic şi preşedintelul fondator al Partidului Naţional Liberal, Radu Câmpeanu. Miercuri, în Consiliul General al Municipiului București, va fi supus aprobării acest proiect de hotărâre prin care interesecția din apropierea Muzeului Colecţiilor de Artă ar urma să poarte numele fostului senator de Argeș.
Președintele fondator al Partidului Național Liberal, Radu Câmpeanu a murit miercuri, 19 octombrie 2016. Liberalul Radu Anton Câmpeanu s-a născut la 28 februarie 1922, în București. Provenea dintr-o familie de vechi proprietari în județul Dâmbovița. Tatăl, Dumitru Câmpeanu, a fost prefect liberal de Dâmbovița.
Fostul senator de Argeş Radu Câmpeanu are legături strânse cu Argeşul, judeţul în care s-a nascut soţia sa.
A fost liderul tineretului liberal şi un apropiat al Brătienilor şi luptător împotriva comuniştilor, fapt ce avea să îi aducă trei anide închisoare la secret la Craiova şi alţi şase în lagăr şi un exil în Franţa. A avut peste 70 de ani de activitate politică.
A absolvit Facultatea de Drept (specializat în drept constituțional) și Științe Economice din București (1945). Radu Câmpeanu a fost președintele Tineretului Universitar Național Liberal și conducătorul comitetului studențesc de organizare a ultimei mari manifestări anticomuniste de la 8 noiembrie 1945 — inițiată și condusă de studenți. În perioada 1947-1956 a fost deținut politic.
După eliberarea din detenție a lucrat în construcții la Întreprinderea Drumuri și Poduri — București. Prin demersurile familiei sale din Franța și Elveția, s-a exilat la Paris, unde a obținut azil politic, la 30 iulie 1973. Acolo a lucrat la două mari societăți de construcții.
A fost fondator și președinte, la Paris, al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (1978), vicepreședinte al Asociației Internaționale "Solidaritatea europeană" — formată din reprezentanți ai exilaților politici din țările comuniste din Europa. Este unul dintre fondatorii Consiliului Național Român (1978, Paris). A editat la Paris (1983-1990), una dintre cele mai importante publicații ale exilului românesc: "Buletinul Internațional pentru Românii din Exil" — BIRE. A fost fondator și animator al "Clubului de gândire liberală" — Paris (1986-1990).
A fost editorialist, timp de doi ani, la Radio Univers, Paris, în cadrul emisiunilor despre România; colaborator la posturile de radio "Europa Liberă" și "BBC".
Întors în țară, la 5 ianuarie 1990, a reînființat Partidul Național Liberal (PNL), a doua zi, și a fost ales secretar general al acestei formațiuni politice.
În perioada 31 martie 1990 — 28 februarie 1993 a fost președinte al PNL, iar între 9 februarie — 11 mai 1990, vicepreședinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN).
Șef al Tineretului Liberal înainte de cel de-al doilea război mondial, a fost student în decursul războiului. După război, participă la manifestațiile anti-comuniste din 24-28 februarie 1945.
A fost arestat în 1948 și a petrecut mai mulți ani în închisorile comuniste.
După eliberarea sa ca deținut politic, emigrează în Franța împreună cu soția sa Monica Papadopol și cu fiul lor Barbu. La Paris, se arată foarte activ în rândurile exilaților, dar după sosirea lui Paul Goma, este suspectat ca informator al Securității.
În 1990 revine în țară unde participă la reîntemeierea PNL al cărui președinte va fi între 1990 și 1993, fiind ales senator în legislatura 1990-1992 în municipiul București. A fost candidatul PNL la funcția de președinte al României la alegerile din 1990, când a obținut 10,64 % din voturi și s-a plasat pe locul 2.