La Teatrul Alexandru Davila Pitești, pe scena mare, sunt în plin repetițiile pentru spectacolul “Experimentul P.”. Piesa, cu treisprezece personaje în distribuție, avându-l ca regizor pe Alexander Hausvater, va fi filmată marți și miercuri de Televiziunea Română pentru a fi difuzată într-un proiect special. Publicul va putea viziona spectacolul în ziua de miercuri, la ora 18.00.
„Spectacolul este inspirat de cazul real al Experimentului Pitești, care a avut loc între anii 1949-1952 și în care s-a încercat crearea unei instituții de reformare a naturii umane. M-a interesat impulsul utopic care vede ca posibilitate reală spălarea pe creier și construirea unui om nou care la rândul lui să spele pe creier alți oameni. Piesa urmărește povestea unui tânăr selectat într-un experiment de acest tip. Mă interesează felul în care bunele intenții pot aduce rezultate dezastruoase.
O trăsătură caracteristică oricărei utopii este visul unei armonii desăvârșite. Pentru imaginația utopică, conflictele inerente naturii umane pot fi lăsate în urmă. Conflictele dintre autoritate și individ, dintre destinul colectiv și destinul individual, dintre individ și om ca reflecție a politicului, dintre ceea ce devenim ca să satisfacem politicul și noi înșine cu talentul nostru individual, antagonismul dintre diferitele idealuri ale vieții fericite, alegerile pe care trebuie să le facem între diferite tipuri de rău, toate aceste conflicte, care sunt permanente în orice societate, devin nesemnificative pentru gândirea utopică.
O existență lipsită de conflicte este imposibilă și peste tot unde a fost încercat, rezultatul a devenit intolerabil.” (Radu Dragomirescu)
Biletele sunt disponibile online pe platfoma MyStage (https://www.mystage.ro/spectacole/experimentul-p-1698) și la Agenția de bilete a teatrului.

Experiment inedit despre.... Experimentul Piteşti. La Piteşti, 14 studenţi de la diferite facultăţi, s-au supus, de bunăvoie, unui test prin care au încercat să înţeleagă mai bine experimentul Piteşti.

“Reeducarea prin tortură” din cadrul Exeperimentului Pitești, găzduit de închisoarea de aici, a fost cel mai mare şi mai agresiv program de spălare a creierului deţinuţilor prin tortură din blocul de Est, între anii 1949 şi 1952. El a avut la bază tansformarea victimelor în “calai”. Deţinuţii erau obligaţi să se transforme în gardieni, care-i torturau pe ceilalţi colegi de celulă. Scopul final era transformarea lor în nişte oameni obedienţi regimului comunist.

Duminică seara, târziu, 7 studenţi au primit câte un ecuson cu numele lor, semn că fac parte dintre gardieni, în timp ce alţi 7 au primit doar numere, pentru că făceau parte dintre deţinuţii care trebuiau “torturaţi”. După doar câteva ore, cei mai mulţi au renunţat. Epuizaţi fizic şi psihic, au ieşit din “joc”. Cu sentimente confuze, dar convinşi că au trăit o experienţă unică.

Istoricul Alin Mureșan a explicat că scopl testului a fost să îi învețe pe studenți să fie empatici cu victimele :“ Chiar dacă, în mod paradoxal, unii dintre ei s-ar putea să fie empatici şi cu gardienii, după această experienţă. Una este experienta citită şi cu totul altă exte experienta văzută şi cu atât mai mult experienţa trăită.”

Chiar dacă a fost, practic, un “joc”, studenţii care au participat timp de peste 12 ore la reeditarea experimentului Piteşti spun că au înţeles, acum, mult mai bine coşmarul prin care au trecut cei torturaţi aici. Nimeni nu cunoaşte numărul exact al celor care au fost “reeducaţi” prin tortură.

 Ramona Niculcea, “deţinut” : “Din punctul de vedere al empatiei cu deţinuţii, consider că am reuşit cumva să mă apropii de experienţă acestora, însă din punct de vedere fizic a fost destul de extenuant şi obositor. A trebuit să respectăm ordinele lor, a trebuit să ne culcăm la o anumită oră, să ne trezim la apel, să mâncăm nu foarte consistent şi, în general, să ne supunem ordinelor. Am învăţat că, într-adevăr, crimele şi ororile din timpul comunismului au fost la un nivel mult mai mare decât ne imaginăm şi că deşi citim în cărţi, de foarte multe ori, despre ele, nu putem să ne dăm seama ce au însemnat cu adevărat, decât atunci când le trăim pe propria piele.”

Andreea Diaconescu, “gardian” :“Am trimis pe cineva la izolare, a trebuit să facem planul clădirii şi să dăm raportul pe etaj cu plasarea persoanelor în fiecare cameră, deci totul s-a plasat la o sferă de seriozitate foarte, foarte mare. A fost ceva foarte autentic. Nu pot să descriu chiar într-un cuvânt foarte exact”.

Pentru psihologul care i-a urmărit clipa de clipă a fost foarte interesant să îi observe pe studenţii care au încercat să-şi ia rolurile în serios : gardienii au conceput metode de “tortură” pentru deţinuţi. Au făcut zgomot ca să nu-i lase să doarmă, au aprins luminile, i-au pus să stea într-un picior sau alte “jocuri” prin care au încercat să pună presiune psihică asupra celor care îndeplineau rolul victimelor.

Cristina Fulop, psiholog :“Gardienii nu au renunţat, într-o primă fază, niciunul dintre ei, la rolul propus, deţinuţii, cumva, s-au aşezat în poziţia de subordonare şi au avut atitudini, aşa cum am prevăzut, parţial de supunere, însă ce m-a surprins foarte tare a fost faptul că nimeni dintre deţinuţi, până în momentul în care şi-au dorit să părăsească experimentul, nu s-a opus cu adevărat. Adică singurele comportamente de opoziţie au fost sancţionate, imediat, cu izolare, dar a fost o singură persoană care a făcut asta, în rest s-au supus permanent tuturor cererilor, ciar dacă unele dintre ele au fost vădit abuzive, lucruri cerute de gardieni. Ce a mai fost surprinzător a fost situaţia schimbării din poziţia de gardian în poziţia de deţinut, pentru că una dintre fete s-a frustrat foarte tare, chiar dacă cu toţii ştim că este doar un experiment şi ar putea să renunţe oricând, însă acest switch, practic, a stârnit în ea nişte reacţii de nemulţumire şi de frustrare. A intrat într-un soi de negare, s-a întins pe pat şi nu a fost deloc prezenta în rolul respectiv.

Fata care s-a transformat din gardian în deţinut spune că a fost o experienţă unică. Numai cunoaşterea a ceea ce s-a întâmplat atunci ne poate împiedica să reedităm cumplitul experiment.

Masterand în anul 2 la Stiinţe Politice, tânăra crede că tortura psihologică este mult mai dificil de suportat decât cea fizică.

Ancuţa Drăghici, gardian şi deţinut :“M-am identificat mai mult cu rolul de deţinut, dar mi se pare mai interesant de analizat cel de gardian”.

 

Unele surse vorbesc despre 1000, altele despre 5000. Deţinuţii care erau obligaţi de gardieni să se transforme în “calai” ai propriilor colegi i-au supus pe aceştia la torturi greu de imaginat: îi obligau să-şi mănânce fecalele, de sărbătorile religioase, ca să renunţe la credinţa în Dumnezeu, îi băgau cu capul în hârdăul cu urina şi fecale, îi puneau să facă genuflexiuni cu mâinile ridicate până leşinau sau îi puneau să se întindă dezbrăcați, pe cimentul rece, iarnă, în timp ce alţi deţinuţi se urcau peste ei.

Alţi deţinuţi erau puşi să se bată între ei în cap până leşinau, în vreme ce deţinuţii consideraţi prieteni erau puşi să se pălmuiască până la epuizare.

Sursa: Protv

Astăzi sunt mai puţin de 20 de supravieţuitori ai experimentului Piteşti.

 

Memorialul Închisoarea Pitești își deschide porțile, duminică, 5 noiembrie, între orele 13 și 17. În acest interval, fosta închisoare comunistă recunoscută pentru încercări de „reeducare” violentă a deținuților politici poate fi vizitată fără programare. Cei care îi vor trece pragul vor putea vedea și expoziția de sculpturi uriașe Monumente în mișcare și pe cea din picturi în ulei intitulată Pitești Nuanțele abisului, ambele dedicate experimentului Pitești.

Vizitatorii vor putea vizita memorialul și cele două expoziii , un documentar despre suferințele românilor din Basarabia, dar vor beneficia și de tururi ghidate.

Memorialul Închisoarea Pitești și-a deschis din nou porțile publicului larg. Sute de oameni au vizitat in acest weekend locul renumit pentru așa-zisele încercări de „reeducare” ale deținuților politici.

”Fenomenul Pitești” a reprezentat un experiment de reeducare ce consta în distrugerea psihică a detinutilor politici. Această „operațiune” a început în 1949, la închisoarea de la Pitești. Esența metodei folosite era transformarea victimelor în cǎlǎi, tortura putând fi apreciatǎ drept un simplu mijloc, nu un scop.

Oameni din toate colturile tarii au venit la Pitesti sa vada fosta inchisoare comunista.

In 2011, mai mulţi piteşteni conduşi de o tânără pasionată, Maria Axinte, au avut ideea de a înfiinţa Fundaţia Memorialul Închisoarea Piteşti. Iar această fundaţie administrează de atunci partea din clădire ce a păstrat aspectul unei închisori.

Cei prezenți au  putut vedea cele două expoziții „Monumente în mișcare” – sculpturi monumentale contemporane în memoria mișcărilor de rezistență împotriva comunismului din România, Memorialul Închisoarea Pitești prin tur ghidat și au putut urmări o proiecție de filme documentare scurte.
Cele 11 lucrări de mari dimensiuni realizate de Cătălin Bădărău se desfășoară în spațiul pavilionului-deținuți al fostei închisori piteștene, la parter. Expoziția „Pitești: Nuanțele abisului” prezintă o serie de picturi în ulei semnate de Paul Hitter pe tema detenției politice din perioada comunistă și pot fi văzute în pavilionul administrativ al fostei închisori, la parter.
Memorialul Închisoarea Pitești este un spațiu memorial deschis publicului din 2014, situat în fostul penitenciar de detenție politică de la Pitești. Memorialul își propune cercetarea, documentarea și valorificarea fostei închisori Pitești, precum și studiul sistemului represiv comunist și cinstirea memoriei persoanelor care au suferit sau șiau pierdut viața în închisorile comuniste din România.

Între 1949 şi 1951, la închisoarea Piteşti s-a desfăşurat Experimentul Piteşti, considerat a fi cel mai mare şi cel mai intensiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul comunist.

 

 

 

 

Meteo

Cannot get Pitesti location id in module mod_sp_weather. Please also make sure that you have inserted city name.